Jos palaria in fata bunilor samariteni!
Zeci de batrani in ingrijire, sute de copii trimisi in tabere gratuite, mancare pentru saraci, plus o scoala pentru tinerii fara posibilitati. Sunt doar o parte dintre binefacerile pe care le gestioneaza un singur om.
In Buzau, toata lumea il stie drept "parintele de la bisericuta copiilor". Spunem"Jos palaria" in fata celui care, de dimineata pana seara tarziu, alearga pentru altii.
I se spune "samariteanul din Buzau". Cat e ziua de lunga merge dupa batrani si copii nevoiasi.
A pornit la inceputul anilor 90. A inceput o catedrala care nu se mai termina pentru ca, spune el, oamenii sunt mai importanti decat zidurile si o cantina pentru aurolacii din Buzau. Si asa a transformat un loc mizerabil din centrul Buzaului intr-o scoala de meserii pentru copii saraci sau abandonati si a pus bazele unui sistem caritabil. El ii ajuta pe copii sau tineri, tinerii, la randul lor, au grija de batrani.
La Ulmeni, alt centru... Totul se bazeaza pe autogospodarire si voluntariat. Langa fiecare camin functioneaza si o microferma. Multi au avut probleme cu alcoolul sau violenta si voiau sa incheie socotelile cu viata. O minune sau nu, de cand l-au intalnit pe parintele Milea s-au calmat.
Bisoca, muntii Buzaului. Aici a ridicat o biserica si o tabara pentru copii. Anul trecut, au fost cazati aici gratis, cate o saptamana, peste 1.500 de copii.
In Delta, mai are o tabara la Maliuc. Si acolo copii sunt cazati si hraniti gratis.
Zambeste tot timpul si imparte binecuvantari. Sub acest zambet, il macina insa zeci de ganduri. 24 de persoane cazate la Campeni, 18 la Ulmeni, 50 de copii in Delta si alti 70 la Bisoca, plus o cantina la care manca zeci de oameni, 18 copii la scoala de meserii si lista pare ca nu se mai termina. Masinile de aprovizionare i s-au stricat, luna aceasta nu are bani sa plateasca utilitatile pentru caminele si taberele pe care le conduce. Dar, asa cum spune el, "Mare este Dumnezeu" si de fiecare data aceste amanunte si-au gasit rezolvarea fara ca batranii si copii sa simta vreun neajuns.
Etichete: jos palaria,
