Locul în care au apărut zeci de râuri portocalii și acide ca oțetul. ”Este un coșmar”

Zeci de râuri din Alaska au devenit portocalii în ultimii ani, deoarece topirea permafrostului a eliberat niveluri ridicate de metale toxice în căile navigabile, arată un nou studiu îngrijorător, citat de Live Science.

Contaminarea atât de strident colorată încât poate fi văzută din spațiu este un potențial coșmar ecologic – și este foarte probabil să se agraveze și mai mult în următorii ani, spun cercetătorii.

În noul studiu, care a fost publicat pe 20 mai în revista ”Communications Earth & Environment”, cercetătorii au identificat cel puțin 75 de râuri și pâraie portocalii într-o zonă de dimensiunea Texasului, din lanțul muntos Brooks din Alaska.

Cele mai multe dintre apele afectate au fost inițial observate de sondaje cu elicopterul din zonă.

Citește și

Studiu: Substanțele chimice din dispozitivele de vapat pot deveni foarte toxice când sunt încălzite

„Cu cât zburam mai mult, am început să observăm din ce în ce mai multe râuri și pâraie portocalii”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Jon O'Donnell, ecologist la Rețeaua de monitorizare și inventar al Parcurilor Naționale.

„Există râuri care arată aproape ca un suc de portocale cu lapte”.

Analiza chimică a râurilor ”ruginite” a relevat niveluri ridicate de zinc, nichel, cupru și cadmiu, precum și fier, care este în mare parte responsabil pentru nuanța portocalie a căilor navigabile.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că apele poluate erau neobișnuit de acide: unele dintre pâraiele mai mici aveau un pH de până la 2,3, care este aproximativ la fel de acid ca sucul de lămâie sau oțetul, conform U.S. Geological Survey.

Concentrația mare de metal și aciditatea apei pot fi legate de topirea permafrostului - un strat permanent înghețat al suprafeței Pământului, care acoperă zone mari din Arctica. Pe măsură ce pământul înghețat se dezgheață din cauza schimbărilor climatice cauzate de om, mineralele sigilate anterior sunt expuse ploii pentru prima dată în mii de ani, permițând metalelor să se dizolve din roci și în pâraiele din jur, care alimentează râurile mai mari.

Nu numai că habitatele afectate sunt transformate vizual, dar concentrațiile mari de minerale sunt, de asemenea, foarte toxice pentru majoritatea vieții acvatice. Cercetătorii sunt îngrijorați în special de ceea ce ar putea face apa de topire toxică asupra peștilor care depun icre, care ar putea avea efecte secundare majore asupra pescuitului din SUA.