România are tot mai mulți oameni în vârstă pe care statul nu-i ajută. Nu sunt azile pentru bunicii nimănui
Your browser doesn't support HTML5 video.
O soluție ar fi un sistem integrat, de stat, care să le ofere servicii medicale și sociale subvenționate.
Organizația Mondială a Sănătății avertizează că până în 2050 un sfert din populația Europei va avea peste 65 de ani. Dacă vesticii călătoresc la pensie și se bucură de timpul liber, la noi, bunicii au în general o situație modestă, iar dacă rămân ai nimănui, lucrurile iau o turnură dramatică.
Cerasela Maria Măciucă – preşedinte Asociaţia Directorilor Instituţiilor pentru Vârstnici: „Avem nevoie de resursa umană, atât în domeniul medical, cât şi social. Ne confruntăm cu problemele paliative, cu îngrijirea vârstnicului, într-o situaţie când aproape nu mai avem ce să facem."
În azilele private ajung doar cei cu posibilităţi financiare, dar nici aceste centre nu asigură asistența medicală permanentă de care un bătrân are atâta nevoie. Azilele de stat sunt tot mai puţine şi mereu pline.
Prof univ. dr. Gabriel Prada – medic primar geriatrie şi gerontologie: „Nu sunt suficient de bine conturate reglementările în acest sens. nu sunt bine urmărite ca aplicare practică a lor. Instituţia de stat e din ce în ce mai puţin, mai puţine, din cauza subfinanțării".
Prof. univ dr. Adrian Cotârleţ: „Îngrijirile paleative au nevoie de o echipă mixtă, bazată pe medicul cu atestat în îngrijiri paleative, la fel ca şi asistentul."
Primăria se ocupă de bătrâni la MoineștiUn exemplu pozitiv găsim în Moineşti.
Valentin Vieru – primar Moineşti: „Am realizat proiecte cu finanţare europeană, avem un centru de îngrijire a persoanelor vârstnice, avem direcţia de asistenţă socială care se ocupă de îngrijirea la domiciliu a acestor persoane."
Aceasta este însă excepţia. La nivel naţional, statul acoperă doar 5% din nevoile bunicilor- arată un raport din 2019.