Om al străzii din Slatina, de nerecunoscut, după ce a fost tuns și spălat. Cum arată acum ”Iisus”. FOTO

Galerie foto

Ani de zile, Marcel Ciocîrlan, a umblat desculț, cu plete şi barbă, refuzând ajutorul semenilor. Acum, bărbatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci și nu mai arată ca acum câteva zile, prin grija personalului de aici, relatează gazetanoua.ro.

Edilul Slatinei nu a rămas insensibil la drama lui Marcel Ciocîrlan, cel care colindă de ani buni străzile oraşului desculţ, cu barbă şi plete. Pentru ca olteanul să nu îşi mai petreacă şi iarna aceasta în adăpostul improvizat din cartierul Zahana, primarul Emil Moţ a găsit o soluţie pentru omul străzii. Preluat de poliţiştii locali, omul, ce este de loc din Scărişoara, a ajuns pe mâna medicilor de la Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci.

Deşi a fost supus ani în şir unor temperaturi extreme şi a dormit sub cerul liber, medicii au constatat că acesta se află într-o stare îmbucurător de bună.

”Am reuşit să aflăm câteva date despre el, deşi acum se află în perioada de acomodare. A venit foarte speriat, stresat. L-am tuns, l-am bărbierit, i-au fost făcute duşuri călduţe pentru că ne-a fost frică de degerături, dar nu am constatat niciuna. El a făcut o şcoală profesională, a lucrat ca zidar prin Bucureşti, nu are copii şi este din Scărişoara. Are în schimb un frate, dar pentru a afla mai multe trebuie să facem o anchetă socială. El ne-a spus că a mai fost internat aici în 1994 şi am căutat în documente şi aşa este, apare cu o boală psihică serioasă. Surprinzător, somatic arată bine, este bine hrănit. Deşi nu primea mâncare direct de la oameni, erau câţiva care îi lăsau plăsuţe cu mâncare pe anumite trasee pe care el le frecventa. Câte ierni au trecut peste acest om, mă aşteptam să aibă degerături, cu degetele necrozate, dar nu are. Starea lui generală foarte bună are legătură şi cu zecile de kilometri pe care le-a făcut. De câte ori l-am văzut în Slatina, era în mişcare continuă”, a spus medicul Mariana Leancă, cea care se ocupă de acest pacient.

Deşi vizibil afectat de condiţiile în care a trăit în ultimii zece ani, Marcel Ciocîrlan, care are 56 de ani, îşi aminteşte crâmpeie din viaţa sa. Casa bătrânească din Scărişoara, dar şi imaginea părinţilor săi îi produc emoţii intense. Este timid, însă dornic să împărtăşească din viaţa sa amară.

”Am 56 de ani, nu am fost căsătorit şi nu am copii. Părinţii mei au murit, dar fratele meu trăieşte. Şapte luni am luat şi eu pensie, dar am ajuns la puşcărie, după ce am dat foc la lucerna unui vecin. Acasă nu aveam ce să mănânc, iar din 2003 am plecat pe străzi, m-am învăţat cu frigul. Mă mai duceam pe acasă, la Scărişoara, mă uitam peste gard. Pe stradă, nu primeam ajutor de la oameni, pentru că găseam multă mâncare la gunoi. Am găsit jumări, mămăligă… Acum le-au băgat în pământ şi mulţi ca mine nu mai au ce să mănânce”, a spus Marcel Ciocîrlan, care a găsit şi puterea să zâmbească la gândul că de acum va avea o viaţă mai bună.