Mesajul lui Bănescu: Dacă Biserica nu se dezice de Călin Georgescu, trădează Evanghelia lui Hristos. Reacția oficială BOR

Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt timp de 15 ani al Patriarhiei Române și una dintre cele mai respectate voci ale Bisericii Ortodoxe Române, a spus miercuri că Biserica trebuie să se dezică de Călin Georgescu, pentru că, în caz contrar, trădează Evanghelia lui Hristos.

Este probabil unul dintre cele mai puternice mesaje politice transmise de Bănescu în ultimii ani, chiar dacă mesajul postat pe pagina sa de Facebook este dedicat, încă de la începutul său, doar anumitor ”clerici de mir și mai ales monahi”.

Ca întotdeauna, Vasile Bănescu numește personajele fără a le scrie numele. Dar oricine îi citește rândurile va înțelege imediat despre cine este vorba.

„Valori creștine” promovate și apărate electoral în răspăr cu creștinismul și Ortodoxia?

Citește și

Ultimul mesaj al lui Vasile Bănescu în calitate de purtător de cuvânt al Patriarhiei Române

Iată o întrebare la care sunt obligați să răspundă public acei clerici de mir și mai ales monahi (treziți brusc din contemplație) care, împotriva unei hotărâri sinodale clare, se implică și se pronunță public în susținerea electorală a unui politician(ist).

Mai întâi, care „valori creștine”?

Lupta cu răul din nano-cipurile strecurate perfid în băuturile răcoritoare, în 5G, vaccinuri și demonice operații de cezariană?

Neutralitatea față de criminalul Agresor de la Răsărit?

Suveranismul utopic și autarhismul distopic al României?

Letala „înțelepciune rusească” care invadează și bombardează state suverane, amenințând Europa cu atacuri nucleare?

Ortodoxismul care mărșăluiește cu „fiii și fiicele” țării spre tabere de inițiere în ultranaționalism ortodoxist cu iz legionar?”, scrie Vasile Bănescu.

Creștinismul nu e ”non-gândire, ignoranță, analfabetism cultural sau prin antisemitism și antieuropenism”, le reamintește omul de litere creștine celor poate seduși de propaganda unui Călin Georgescu care repetă numele lui Dumnezeu până la desacralizare.

Creștinismul înseamnă ”discernământ, bunătate, onestitate, bună-cuviință. Noblețe”.

”Apoi, care creștinism?

Cel degradat în creștinătatea de expresie magică a credinței epidermice care idolatrizează forma și ignoră conținutul?

Cel unit cu politicul împotriva voinței divine exprimată clar de Iisus Hristos?

Cel care oferă „cele ale lui Dumnezeu” cezarului (politicianului) și pe „cele ale cezarului” înalților slujitori ai lui Dumnezeu?

Cel care a cedat tuturor celor trei ispite pe care Hristos le-a respins ferm?

Unde este Mântuitorul întregii lumi (nu doar al unor „aleși”), unde este El în toate aceste forme degradate de „creștinism” ortodoxist (nu ortodox), militant pentru cauza smintirii credinței și alienării minții?

Creștinismul autentic se exprimă prin gândirea inspirată de cuvintele lui Hristos luate în serios, nu în deșert, sau de cele ale unor uriași prin smerenie Sfinți, precum Isaac Sirianul, care grăia prin gura starețului Zosima în cel mai important roman al lui Dostoievski,

nu prin non-gândire, ignoranță, analfabetism cultural sau prin antisemitism și antieuropenism ca expresii ale unei aberante „uri de sine”.

Creștinismul nu e lene intelectuală și spirituală, nu e o religie întunecată de umbrele ideologiilor politice și ale patologiilor credinței de tip magic (bigotismul, fanatismul, filetismul, formalismul & festivismul religios, ritualismul).

Creștinismul rodește în plan personal și social discernământ, bunătate, onestitate, bună-cuviință. Noblețe. Adică o stilistică a decenței și o conduită morală aristocratică. Singura care onorează numele de creștin și e benefică societății”.

Ca instituție responsabilă de sanitația spirituală a românilor, chiar și fără implicare politică explicită, Biserica are datoria de a se dezice de tot ce înseamnă Călin Georgescu, consideră spre final Bănescu, în același stil de a numi fără denumire.

Pentru că, dacă nu se dezice de cele aduse printre creștinii săi de cei ca Georgescu, Biserica va trăda, pur și simplu, Evanghelia lui Hristos. Este cel mai puternic mesaj transmis Bisericii, în numele Bisericii, de către un om dedicat Bisericii.

”Alternativele hâde la această manifestare publică a credinței reale exprimă doar surogate de creștinism sau ortodoxie confiscate politic și ideologic, de care Biserica, în mod natural, se dezice.

Biserica are onoranta datorie de a se dezice ferm de orice apologie iresponsabilă făcută exponenților unor regimuri politice dictatoriale din trecut (anii 1930-40 urmați de comunism) sau din prezent (criminali de război condamnați internațional), indiferent de faptul că aceștia au mimat sau mimează public credința creștină, chiar în timp ce o instrumentalizează politic cu cinism.

A nu o face, ar însemna nu doar decredibilizare, ci situare, fie și episodică, la antipodul Evangheliei lui Hristos pe care clericii, nu altcineva, ar trebui să fie primii care să o apere fidel și adecvat la realitate de asaltul unor elucubrații pseudocreștine debitate solemn, nu să o trădeze conjunctural pentru a valida public personaje care confundă prioritățile reale ale României cu izolarea sa internațională și cu satelizarea ei în jurul unei „Russkiy Mir” care îi pictează în biserici pe antihriștii secolului 20 (Lenin și Stalin).

A ne trezi, a deschide ochii și a privi realist în jur este o datorie a cărei urgentă împlinire ne scutește de păcatul smintirii celorlalți și al mărșăluirii spre prăpastie, chiar în timp ce-L invocăm pe Dumnezeu care ne-a îndemnat mereu să nu „dormim”.

Amin!”.

La scurt timp după mesajul postat de Vasile Bănescu, Patriarhia Română a transmis ”Recomandările Bisericii Ortodoxe Române privind alegerile parlamentare și prezidențiale”. După cum era de așteptat, Biserica păstrează tonul echidistant și calm.

Nu își poate asuma ca instituție discursul de a se ”lepăda”, cu subiect și predicat, de cei precum Călin Georgescu, lăsând asemenea propovăduiri celor care îi reprezintă și apără interesele, fie ei actuali sau foști purtători de cuvânt.

”În perspectiva alegerilor parlamentare și prezidențiale din anul 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pornind de la pozițiile exprimate succesiv prin hotărârile sinodale din 13-14 februarie 1996, 23-25 februarie 2000, 12-13 februarie 2004, 5-7 martie 2008, 25 februarie 2016 și 21 iulie 2020, din dorința de a face cât mai clară atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de viața politică și campaniile electorale, hotărăște:

1. În calitatea sa de cetățean al Patriei și de părinte duhovnicesc al tuturor enoriașilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea și îndatorirea ca, de pe poziția și prin mijloacele duhovnicești care-i sunt specifice, să participe la viața cetății, sprijinind activitățile menite să promoveze binele obștesc și împotrivindu-se oricăror măsuri sau activități care se dovedesc a fi în contradicție cu învățătura și morala creștină ortodoxă. În vederea respectării opțiunilor politice ale credincioșilor săi, preotul are obligația de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declarațiile publice, cât și în activitatea practică, față de problemele cu caracter politic. Opțiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret.

2. Menține hotărârea sinodală nr. 1676 din 6 martie 2008, prin care, în conformitate cu Sfintele Canoane (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina), se stipulează că printre îndeletnicirile incompatibile cu slujirea și demnitatea clericală se numără și aceea de „a primi asupra sa dregătorii sau îndeletniciri lumești”, iar arhiereului, preotului, diaconului, monahului și monahiei din Biserica Ortodoxă Română, le este interzis:

a) să facă politică partinică;

b) să fie membru(ă) al unui partid politic sau al unei organizații care poate fi asimilată unui partid politic;

c) să candideze la alegerile parlamentare;

d) să participe la campanii electorale în calitate de susținător (oare);

e) să ocupe funcții de demnitar/înalt funcționar public la nivel central sau local, în Statul român sau în alte state.

3. Clericul sau monahul, care se implică în politica vreunui partid în calitate de membru sau de candidat, dar și prin susținerea unui candidat, încalcă legământul depus la hirotonie („nu mă voi îndeletnici cu activități potrivnice chemării preoțești și nu mă voi face părtaș la lucrări și adunări care dăunează Bisericii”, hotărârea sinodală nr. 4670/2008), prevederile Regulamentului autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române (2015) și ale Regulamentului pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor (2003) și va trebui să aleagă între cariera politică și misiunea clericală/viața monahală. Abaterile de acest fel vor fi judecate în Consistoriile eparhiale.

4. Sfântul Sinod reamintește apelul său către liderii partidelor politice din România de a nu permite recrutarea de membri din rândurile clerului și nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spațiilor, slujbelor și însemnelor bisericești.

5. Sfântul Sinod reiterează faptul că Biserica Ortodoxă Română nu recomandă susținerea vreunui partid politic sau vreunei ideologii politice, ci îndeamnă pe toți cetățenii să facă alegeri după criterii care vizează realizarea binelui țării și promovarea valorilor creștine în societate”.