Pandemia i-a lăsat fără sursa de venit. Cazul unei familii cu 8 copii, care supraviețuiește cu un pachet săptămânal
Your browser doesn't support HTML5 video.
Galerie foto
Mii de oameni s-au trezit peste noapte că nu mai au ce pune pe masă. Șomajul tehnic îi salvează cât de cât pe unii angajați, cu acte în regulă, însă lucrătorii cu ziua, cei care îngrijeau bătrâni sau copii sau cei care, pe lângă salariul minim, trăiau din mici bacșișuri, sunt acum într-o situație disperată.
Deși au opt copii, Otilia și Tiberiu Brumar nu au stat niciodată cu mâna întinsă. Meșter priceput, bărbatul a lucrat cu ziua fie în construcții, fie la gater sau la pădure. Reușea să câștige suficient cât să-i țină pe toți la școală. Dar, de o lună și jumătate nu a mai ieșit din curte, așa că nu a mai adus niciun ban în casă. Sunt așadar zile în care nevasta nu are ce să gătească, iar copiii merg flămânzi la culcare.
Otilia: „E greu, e greu și ne gândim. E tot mai greu.”
Reporter: „Ce le puneți la copii pe masă?”
Otilia: „Ce dă Domnul Iisus și, când nu avem , trebuie să înțeleagă.”
Reporter: „S-a întâmplat să nu aveți?”
Otilia: „S-a întâmplat, da.”
Tiberiu: „Eu aș vrea să mă duc undeva, zi de zi să am de lucru, că sunt sănătos, sunt în putere. E foarte greu, perioada asta, cât o mai ține.”
Până de curând, Roxana Hoidrag avea două locuri de muncă: vânzătoare la un chioșc și menajeră, în timpul rămas liber. Așa reușea să își crească singură, dar decent, cei cinci copii. Rămasă de o lună fără niciun venit, întreaga familie supraviețuiește cu un pachet de alimente primit săptămânal de la o fundație.
Reporter: „Te-ai gândit vreodată să ajungi în situația asta?”
Roxana: „Nu, niciodată! Niciodată nu m-am gândit și nu știu cum o să ieșim, ce o să facem.”
Reporter: „Tu n-ai fost un om care să întinzi mâna?”
Roxana: „Nu m-am dus niciodată la primărie. Am muncit și asta a fost. Este foarte trist ce se întâmplă. Pur și simplu nu mai avem. Nu avem unde să ne ducem să muncim.”
Pentru miile de familii ajunse într-o situație disperată, salvarea vine de la fundațiile și organizațiile umanitare care s-au mobilizat exemplar în această perioadă. Zeci de tone de alimente pornesc zilnic către cele mai sărmane comunități.
Sânziana Vatră, Fundația Bucuria Darului: „Oamenii sunt înfometați și nu înțeleg de ce unii pot să suporte mai ușor criza aceasta și alții nu. Lor li se ia dreptul de a munci, nu li se acordă nicio protecție socială, mulți nu au nici măcar ajutorul social. Efectiv sunt la marginea supraviețuirii mulți dintre ei. Duc cu demnitate, știu să se mulțumească cu puțin și poate asta îi salvează un pic mai mult.”
Economia subterană a României i-a alimentat pe toți acești oameni, care acum nu mai au niciun venit și nici indemnizație de șomaj. Ministerul Muncii le pune la dispoziție un tel verde, însă nu prea are variante pentru ei.
Singura recomandare pe care o primesc acești oameni este să se înregistreze la agențiile de ocupare a forței de muncă și să încerce să obțină ajutor social. Este nevoie însă, de o anchetă socială, dar procedurile durează, iar situația acestor familii se agravează de la o zi la alta.