Ce se întâmplă cu pacienţii cu Covid dacă nu mai sunt locuri în spitalele speciale. "Nu lăsăm pe nimeni să moară"
Your browser doesn't support HTML5 video.
Asta spun specialiştii de terapie intensivă, puşi în faţa unor informaţii false potrivit cărora, în România, sunt deja nevoiţi să aleagă, pe cine salvează, şi pe cine nu.
Nelu Tătaru: "Exista un protocol foarte strict"
''Exista un protocol foarte strict, care ar trebui să asigure gestionarea corectă a locurilor limitate de la terapie intensivă'', atrage atenţia şi ministrul Sănătăţii.
Potrivit protocolului, nu trebuie internaţi preventiv bolnavi la reanimare, pentru a nu bloca aparatura şi personalul. Pacienții, inclusiv cei cu Covid, sunt aduşi doar când organele încep să cedeze. Cu alte cuvinte, vorbim doar de cazuri foarte grave. Când nu mai sunt locuri libere, demersurile pentru transfer sunt obligatorii. Simultan cu efortul de a ţine omul în viaţă.
Conf. dr. Gabriela Droc, șef secție ATI: Asiguram resuscitarea primară, deci nu lăsăm pe nimeni să moară, cam asta este ideea, dacă putem să facem ceva. Ne descurcăm, condiţii de război, în ghilimele, după care încercam să-i găsim un loc într-un alt spital.
Atenţie, faptul că un bolnav de rinichi, de exemplu, este şi COVID-pozitiv nu îl exclude sub nicio formă de la tratament, într-un spital non-Covid. Teoretic, primează suferinţa cea mai gravă.
Cu puţin timp în urmă, într-un spital non-Covid a ajuns un tânăr cu o ruptură masivă a ficatului, după un accident de ATV. Testele au arătat că era Covid pozitiv. A fost totuşi operat aici şi îngrijit în această secţie de terapie intensivă. A fost transferat într-un spital Covid abia când respiraţia a început să se deterioreze, chiar dacă problemă acută era depăşită.
Deocamdată, pacienţii care se interneza în unităţile clasice pentru alte boli, dar au şi covid, sunt transferati în spitalele dedicate şi cele suport covid pentru că doar acolo au la dispoziţie medicamente specifice infecţiei cu coronavirus.
După stabilizare, pacientii, chiar şi infectaţi, ar trebui mutaţi imediat în post-terapie.
În medie, pacienţii petrec 5 zile în secţiile noastre de terapie intensivă. Asta înseamnă că unii pleacă după 2 zile, alţii după 2 luni şi exista, desigur, şi variante nefericite. Acelaşi ordin 1500 din 2009 arată clar criteriile care permit medicilor să transfere bolnavul: să fie conştient, să respire autonom în aer atmosferic, să nu fie nici hipo, nici hipertensiv. Rareori pacienţii sunt externati- de regulă ajung în alte secţii, dacă au depăşit faza acută a bolii cronice.
Un asistent la ATI îngrijește 4-5 pacienţi în loc de 1-2
Ţinta este: niciun minut în plus la ATI decât e necesar! Fluxul pacienţilor e imprevizibil.
Conf. dr. Gabriela Droc, șef secție ATI: Dacă m-aţi întreba pe mine dacă pot să mă extind în următoarea zi, că mi se oferă un spaţiu, răspunsul meu este "nu". Iar principalul factor limitativ este cel al personalului.
Claudia Pantelin, asistent şef secţie ATI: În mod normal, deci la modul ideal, un asistent de terapie intensivă ar trebui să îngrijească unul, maxim 2 pacienţi. Colegii noştri ajung să îngrijească şi 4 pacienţi, şi 5 uneori.
Asistenţii de terapie intensivă nu vin, din şcoală, cu pregătire anume. Perioada minimă în care învaţa toate procedurile, sub supraveghere, este de 6 luni.