Autoizolarea poate face diferența între viață și moarte. Cum se răspândește coronavirusul
Your browser doesn't support HTML5 video.
De multe ori, autoizolarea poate face diferenţa între viaţă şi moarte, mai ales pentru cei în vârstă şi vulnerabili.
Şi cu cât oamenii vor înţelege mai bine că trebuie să evite drumurile, care nu sunt urgente, cu atât comunităţi întregi vor fi mai protejate.
Specialiştii au demonstrat matematic că nerespectarea acestei măsuri se poate transforma, într-un dezastru.
Numărul de îmbolnăviri depinde, în următoarele săptămâni, de fiecare dintre noi.
Roxana a ieşit ultima oară la cumpărături acum o săptămână, pentru provizii.
Roxana: ''Cu măscuța, cu mănuşi, am bifat lista şi gata! Tentaţia de a ieşi nu există. Am construit, am vopsit, nu stăm. Facem activităţi, dansăm, pictăm, doar că nu ieşim din curte.''
Şi, deocamdată, pentru protecţia celor în vârstă, fetiţele nu iau contact cu bunicii şi cu străbunica.
Gabriel Diaconu, medic psihiatru: ''Hai să ne ajutăm un pic unii pe alţii, dar fiecare cu familia lui, cu copiii lui, cu bătrânii lui. Măsurile despre care autorităţile vorbesc par banale, dar sunt cele mai eficiente în astfel de scenarii.''
Orice apropiere de alţi indivizi, inclusiv din familia extinsă, presupune un risc.
Toate persoanele cu boli cronice sau cu vârste de peste 55 de ani ar trebui să reducă mobilitatea la zero. Cu susţinerea şi chiar la insistenţele familiei, ar trebui să rămână în casă, cel mult în curte.
De la începutul acestei crize, pe întreg mapamondul recomandarea a fost aceeaşi: distanţare socială. Asta înseamnă reducerea la maximum a apropierii de ceilalţi oameni. Este singura măsură eficientă pentru a răspândi virusul şi asta este şi concluzia unui matematician epidemiolog de la Institutul de Sănătate Publică din Londra.
În cazul în care nu se impune nicio restricţie de circulaţie, orice persoană nou-infectata poate infectă, la rândul ei, în medie, alţi 2,5 oameni, spune Organizaţia Mondială a Sănătăţii pe baza situaţiei analizate până în prezent. La rândul lor, fiecare dintre cei 2,5 oameni nou-infectati transmit mai departe virusul către acelaşi număr de persoane şi tot aşa, exponenţial.
Vom ajunge astfel să constatăm că în doar o lună, o singură persoană infectată va fi transmis deja virusul la 244 de oameni care la rândul lor, fiecare îl va transmite altor 244 şi tot aşa.
Dar ia să vedem ce se întâmplă dacă înjumătăţim frecvența contactelor. Dacă evităm deplasările nonurgente şi ne întâlnim cu jumătate din oameni cu care ne întâlneam până acum - atenţie vorbim de toţi locuritorii din ţara care trebuie să facă asta, permanent, fiecare nou infectat va transmite coronavirusul altor 1.25 de oameni, în loc de 2,5 ceea ce înseamnă că într-o lună rata exponenţială de creştere ne-ar duce la doar 4 alte cazuri noi de la un singur bolnav. Dar acesta este cazul ideal.
În realitate, vedem că în continuare puţină lume respectă autoizolarea.
Gândiţi-vă la românii întorşi din străinătate - din păcate unii dintre ei îşi vizitează fără restricţii rudele sau mai mult dau şi petreceri. Practic, dacă dublăm numărul de interacţiuni, am putea avea cel puţin 5 infectaţi noi de la o singură persoană bolnavă.
În această categorie - oamenii foarte dinamici, care au contact cu mulţi semeni, fără restricţii, după 30 de zile, vom avea 15.625 de noi îmbolnăviri.
Evident, toate acestea sunt doar nişte proiecţii matematice, iar epidemia este în plină evoluţie. Cert este că oricare ar fi metodologia de calcul, rezultatele finale indica acelaşi lucru: o diferenţă uriaşă între 15.000, 244 şi doar 4 cazuri de infecţie de la un singur bolnav. Sunt cifrele care arată că autoizolarea face diferenţa între viaţă şi moarte.