Cum pot fi integrate în muncă persoanele vulnerabile. „Suntem într-un paradox, avem două milioane de oameni inactivi”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Una dintre soluții este integrarea în piața muncii a persoanelor vulnerabile, care – contrar percepției publice - nu sunt doar cele cu dizabilități, explică Lorita Constantinescu, Director de Dezvoltare al Asociației Ateliere Fără Frontiere.
AAFF este o organizație non-profit care are misiunea de a integra persoanele vulnerabile pe piața muncii.
Ciprian Stănescu: Zi-ne un pic ce legătură are economia circulară cu persoanele din grupuri vulnerabile?
Lorita Constantinescu: În primul rând, Ateliere Fără Frontiere are ca misiune să integreze pe piața muncii persoane vulnerabile. Când vorbim despre persoane vulnerabile, vorbim nu numai despre persoane cu dizabilități, pentru că există așa o percepție, că numai cei cu dizabilități sunt vulnerabili.
Sunt foarte mulți, cu probleme sociale foarte complicate, cu probleme de sănătate complicate, dar care nu au ajuns să fie certificate ca fiind cu dizabilități, nivel educațional foarte scăzut care derivă din problematica socială, tineri care au ieșit din instituții, victime ale violenței, persoane private de libertate, persoane aflate în tratament de abuz de substanțe, droguri, alcool. [...]
Ceea ce facem noi este prin intermediul furnizorilor de servicii sociale, cei care se duc în comunitățile vulnerabile. Noi nu avem această capacitate și nici această pricepere. Prin acești furnizori de servicii sociale, privați sau cei de stat care ajung în medii vulnerabile, ei ajung, iau legătura cu aceste persoane și ni referă nouă pentru partea de angajabilitate. Noi îi angajăm din prima zi când au intrat la noi.
Ei devin din persoane pasive sau asistate social, contributor, cu carte de muncă și ceea ce facem este să urmăm un parcurs pe care noi am făcut o metodologie, ne-am inspirat din ceea ce am văzut în principal din Franța (fondatorii noștri de acolo sunt) care au o politică socială, politică publică puternică pe zona asta de inserție pe piața muncii. Și avem o metodologie care înseamnă un program pe care ei trebuie să îl urmeze timp de doi ani, în care le formăm abilitățile unui loc de muncă. (…)
Dacă ne uităm la o statistică, România este într-un paradox. Sunt două milioane de persoane inactive, dintre care într-adevăr sunt și persoane casnice, care-și ajută familia, dar printre acești oameni sunt aceste persoane vulnerabile. Suntem pe penultimul loc în Uniunea Europeană ca și persoane inactive. Avem foarte mulți inactivi, dar cererea de forță de muncă este foarte mare, suntem pe locul doi în top ca cerere de forță de muncă. Și atunci una din soluții pentru România este să-i activăm pe cei inactivi, și aici se regăsește rolul nostru la nivel macro și toți cei care sunt ca noi.
Ciprian Stănescu: M-aș uita un pic la economia circulară.
Lorita Constantinescu: Primul atelier pe care l-am înființat, chiar în 2008, a fost un atelier în care colectăm deșeuri electrice și electronice, recondiționăm calculatoarele și am început cu timpul să recondiționăm și alte tipuri de echipamente IT uzate.
Colectăm gratuit de la companii, persoane fizice, le rugăm să aducă la noi echipamentele ca să nu încărcăm traficul și să nu poluăm pentru un televizor, un calculator, dar cei care sunt mai în vârstă sau au sunt în imposibilitate, încercăm să-i ajutăm cumva.
Ciprian Stănescu: Cine le recondiționează?
Lorita Constantinescu: Toate persoanele din producție sunt persoanele din medii defavorizate și sunt sub supervizarea colegilor.
În momentul ăsta, în perioada în care deja au trecut 20 de ani de când există directiva europeană transpusă în România și legislație foarte clară și foarte strictă în privința deșeurilor electrice și electronice, rar mai ajung la depozitare, dar ideea este că în loc să ajungă la reciclare (pentru că reciclarea e un proces industrial, impactul de mediu este mai mare) trebuie să le reutilizăm.
De fapt, acum toată mișcarea, toată strategia de economie circulară este despre reutilizare, upcycling. Reciclarea devine ultima măsură.
Ciprian Stănescu: Cam câte kilograme? Cum măsurați? În ce măsură?
Lorita Constantinescu: În ultimii cinci ani am reutilizat 4000 de calculatoare pe an, am ajuns la peste 30.000 de calculatoare recondiționate, care au ajuns în 10% din școlile din România.
Ciprian Stănescu: Wow. Spune-mi despre ce avem aici?
Lorita Constantinescu: Acest atelier este al treilea înființat de noi, în anul 2015. Am luat un teren în arendă la 27km de Periș, pentru că în timp ce ne ocupam de persoanele vulnerabile din mediul urban în București, am zis că sunt foarte mulți în rural în România și trebuie să gândim ceva și pentru rural. Și am luat un teren în arendă în 2015, l-am introdus în conversie de agricultură ecologică, și avem o fermă de legume bio&co. Cultivăm legume și vindem legume în sistem de abonament. Astăzi este ziua de livrare, livrăm legumele la 15 puncte de livrare din București. Livrăm și contra cost acasă, dar preferăm să nu o facem.
Ciprian Stănescu: Și cine le face?
Lorita Constantinescu: Persoanele vunerabile din satul Ciocănari, din județul Dâmbovița.
Ciprian Stănescu: Acesta este un mod de a rezolva o problemă contribuind la rezolvarea altei probleme. Prima problemă este că există persoane care poate nu și-ar găsi un job sau poate au nevoie să se recalifice. Și problema cealaltă e mai degrabă de alimentație nesănătoasă și de protejare a solului. Ce faceți în fermă pentru protejarea solului, sau care e procesul?
Lorita Constantinescu: În primul rând este vorba de agricultură ecologică. Avem certificatul bio pe legume și pe sol. Avem 80 de sortimente de legume pe durata întregului an.
A doua componentă de mediu este că încercăm ca tot ceea ce facem în seră să aibă un impact de mediu scăzut. Avem solar, nu sere, nu sunt încălzite și există acest tip de livrare ”from farm to table” pentru că livrăm direct la consumator, scurtând lanțul de livrare.
Ciprian Stănescu: Vorbeam, înainte de emisiune, despre obiectivele de dezvoltare durabilă 2030. Mai sunt mai puțini ani decât am crede până atunci. Cum arată România voastră în 5-6 ani?
Lorita Constantinescu: În primul rând, timpul este foarte scurt. În 5-6 ani nu se mai poate face mare lucru. De asta cred că trebuie să accelerăm tot ceea ce facem, protejarea mediului și incluziunea socială. Sloganul nostru este să nu lăsăm pe nimeni în urmă cu grijă față de mediu. Este esențial în protecția mediului. Suntem așa, deci consumăm resurse. Spunem că nu facem lucrul ăsta, dar de fapt o facem. Presiunea pe companii, pe pe noi ca și consumatori este foarte mare.
[...] În România trebuie să facem, ne spune Uniunea Europeană, 25% din suprafața agricolă (și România are multă suprafața agricolă), trebuie să fie agricultură ecologică. Creștem, dar nu creștem de ajuns. Suntem la 3%, nu avem cum să facem. Da, agricultura organică este bună și pentru populația din România. Avem 20% sărăcie în România, am mai scăzut. Dar pentru oamenii de la țară munca efectivă este pe câmp (și munca pe câmp este foarte grea), dar trebuie să o facem prin fermele ecologice. În felul ăsta noi mâncăm sănătos și protejăm și mediul.