Un an de război în Gaza, în imagini. Cum s-a ajuns la masacrul de pe 7 octombrie 2023 | GALERIE FOTO

Galerie foto

Şi au procedat astfel luni de zile, dacă nu chiar ani de zile, potrivit BFMTV.

„Până la victoria totală”

De un an, armata israeliană devastează şi asediază Fâşia Gaza pentru a „distruge Hamas”. De câteva zile, Tsahalul loveşte un alt front: sudul Libanului. În vizorul său? Hezbollah, o mişcare islamistă aflată în slujba Iranului şi aliată a Hamas. Deşi nu a revendicat faptele, Mossad - serviciul de informaţii israelian - este suspectat că s-ar afla în spatele exploziilor fără precedent ale pagerelor şi walkie-talkie-urilor aparţinând Hezbollah-ului libanez şi, într-o manieră asumată de această dată, a morţii liderului grupării islamiste, Hassan Nasrallah.

În cuvintele unei surse israeliene de rang înalt, scopul este de a „evita un nou scenariu 7 octombrie”. Pentru Israel, acest război, purtat fără încetare timp de 365 de zile împotriva „duşmanilor” săi, este în parte o demonstraţie de forţă.

„Dacă Israelul nu ar acţiona, s-ar putea considera că a început numărătoarea inversă pentru existenţa sa”, subliniază Frédéric Encel, profesor la Sciences Po Paris şi specialist în Orientul Mijlociu, contactat de BFMTV.com. „Cel mai preţios bun geopolitic este credibilitatea disuasivă inerentă existenţei unei ţări precum Israelul. Era absolut esenţial să demonstreze atât pe plan intern, inamicilor săi, cât şi aliaţilor săi, că 7 octombrie a fost doar un interludiu nefericit”, a adăugat el.

Israelul dorea să arate că ţara, armata şi serviciile sale de informaţii şi-au recăpătat controlul după afrontul din 7 octombrie 2023, după greşelile care au permis Hamas să pătrundă pe teritoriul lor, să ucidă 1.190 de persoane, inclusiv civili, şi să ia 250 de persoane ostatice. Greşeli făcute cu mult înainte de 7 octombrie.

Pentru Israel, Hamas nu era o ameninţare

Din 2018, prim-ministrul Benjamin Netanyahu nu a acordat prea multă atenţie Fâşiei Gaza şi grupării care o controlează din 2007: Hamas. Această grupare, fondată în 1987 cu legături cu Frăţia Musulmană, este susţinută financiar şi militar de Iran, duşmanul declarat al statului israelian, dar primeşte bani şi de la mica ţară bogată din Peninsula Arabică, Qatar, în deplină cunoştinţă de cauză a Israelului. Cu 30 de milioane de dolari în fiecare lună, Doha plătea salariile funcţionarilor, finanţa combustibilul şi ajuta familiile defavorizate.

În acest fel, Israelul credea că are situaţia sub control. „Strategia lui Netanyahu este să se asigure că Gaza rămâne sub controlul Hamas. Aceasta este cea mai bună modalitate pentru el de a împiedica crearea unui stat palestinian, prin slăbirea Autorităţii Palestiniene şi favorizarea unui stat terorist”, explică Frédérique Schillo, istoric şi specialist în Israel, contactată de BFMTV.com.

Lăsând Hamas să se îmbogăţească, Israelul credea că poate evita haosul în Gaza şi poate descuraja gruparea islamistă să îi atace. În ochii lor, Hamas nu reprezenta o ameninţare majoră. Adevărata ameninţare venea din partea Iranului şi a Hezbollahului libanez, un atu major în „Axa rezistenţei”, pe care Teheranul l-a cultivat, antrenat şi înarmat.

„De ani de zile, Israelul se concentrează pe ameninţarea Hezbollah, tinzând să minimalizeze ameninţarea Hamas din Gaza”, spune şi David Rigoulet-Roze, cercetător la Institutul de relaţii internaţionale şi strategice (IRIS) şi specialist în Orientul Mijlociu, contactat de BFMTV.com.

Netanyahu, orbit ideologic şi politic

Eseistul Frédéric Encel adaugă: „Potrivit serviciilor de informaţii israeliene, în nord se pregătea un posibil atac”.

Orbit, ideologic şi politic, Benjamin Netanyahu mută de asemenea contingentele însărcinate cu paza Fâşiei Gaza în Cisiordania ocupată, pentru a proteja coloniştii. La rândul lor, serviciile de informaţii israeliene au decis să reducă ascultarea comunicaţiilor radio ale Hamas. O pierdere de timp, în opinia lor.

„7 octombrie a fost un eşec strategic pe termen lung”, sintetizează Frédérique Schillo, coautor al cărţii La guerre du Kippour n'aura pas lieu .

Un plan pregătit de Hamas de peste un an

Între timp, Hamas a lucrat la planul său. Şi o face cel puţin din 2022. În subteran, operaţiunile sunt în plină desfăşurare. Arsenalul de arme al mişcării trece prin 1.500 de kilometri de pasaje subterane.

Brigăzile Al-Qassam, aripa armată a grupării islamiste, se antrenează. Acestea simulează atacuri asupra kibbutzului şi se antrenează în zbor cu parapanta. Cunoscând capacităţile tehnologice ale Israelului şi incapabilă să-i facă faţă, Hamas decide să renunţe la tehnologie, pentru a trece neobservată. Pentru a evita orice scurgeri de informaţii, doar câteva persoane apropiate de liderul Hamas, Yahya Sinwar, ştiau despre planuri.

Gruparea îşi împarte luptătorii în celule mici, fiecare dintre acestea fiind antrenată exclusiv pentru un obiectiv specific, o ţintă precisă. Acest lucru înseamnă că nu au nicio idee despre amploarea atacului.

Hamas desfăşoară, de asemenea, operaţiuni de diversiune. „Cu câteva luni înainte de operaţiune, Sinwar a organizat o mare manifestaţie de-a lungul frontierei pentru a induce în eroare Israelul”, explică specialista Frédérique Schillo. „Statul evreu a crezut astfel că palestinienii au rămas la acelaşi stadiu de protest”, adaugă ea.

Hamas i-a făcut pe israelieni să creadă că este „ocupată să guverneze Gaza”, a declarat ulterior Ali Barakeh, un lider al grupării islamiste, potrivit The New York Times. Între timp, în spatele scenei, Hamas pregătea acest atac major.

„Ochii armatei” observaseră ceva

Membrii grupului, îmbrăcaţi în haine civile, s-au apropiat în mod repetat de bariera de 60 de kilometri lungime şi şase metri înălţime care trebuia să fie finalizată în 2021 între Gaza şi Israel. Înarmaţi cu hărţi, ei au petrecut mai multe ore în apropierea acestei bariere echipate cu senzori, mitraliere telecomandate şi sârmă ghimpată. Sunt săpate găuri. Dubele şi motocicletele vin şi pleacă. Dronele zboară aproape de graniţă.

Aceste mişcări neobişnuite au fost reperate de serviciile israeliene. În special de către „Tatspitanit”, soldaţii Tsahal responsabili cu supravegherea camerelor de supraveghere 24 de ore din 24. „Noi îi numim ochii armatei”, subliniază David Rigoulet-Roze, cercetător la IRIS.

Cu câteva luni înainte de 7 octombrie, Tatzpitaniţii observaseră aceste activităţi suspecte şi au transmis informaţiile. Dar în zadar.

Alertele lor au fost completate de cea a unui analist din cadrul unităţii de informaţii de elită a Israelului, în iulie 2023. Într-un raport, analistul a descris exerciţiile militare în curs de desfăşurare, simulând raiduri asupra kibutzurilor şi avanposturilor Tsahal. Analistul descrie, de asemenea, modul în care Hamas intenţionează să treacă frontiera folosind parapante, drone şi rachete şi cum intenţionează să ia între 200 şi 250 de persoane ostatice.

Acest analist a avertizat că aceste exerciţii militare sunt similare cu cele de acum 50 de ani, chiar înainte de ofensiva din 6 octombrie 1973 în Egipt şi Siria, care a declanşat Războiul de Yom Kippur. Analiza se face ecoul unui alt document aflat în mâinile serviciilor de informaţii israeliene din 2022: „Zidul Ierihonului”, care nu este altceva decât o copie a manualului de atac al Hamas.

„Majoritatea (acestor observatori) au fost femei care au avertizat cu privire la mişcările neobişnuite ale Hamas, dar nu au fot luate în serios. Există un fel de dispreţ pentru personalul feminin”, subliniază istoricul Frédérique Schillo.

O criză politică şi instituţională care slăbeşte ţara

În timp ce se lansau aceste avertismente, populaţia israeliană ieşea în masă în stradă. Manifesta împotriva reformei controversate a sistemului judiciar propusă de Benjamin Netanyahu. Unii soldaţi ameninţă să nu mai servească ţara dacă legea va fi adoptată. Confruntaţi cu această criză fără precedent, generalii de rang înalt încearcă să avertizeze statul că această agitaţie îi încurajează pe duşmanii Israelului.

„Trebuie să fim mai pregătiţi ca niciodată pentru un conflict militar de amploare pe mai multe etape”, a avertizat şeful Statului Major al armatei, generalul Herzi Halevi, în cadrul unei ceremonii militare la 11 septembrie 2023, crezând la acea vreme că ameninţarea venea din partea Hezbollah. Dar nu s-a făcut nimic. Înalţii oficiali israelieni au rămas surzi.

„Cu planul Hamas în geantă, serviciile de informaţii israeliene aveau totul, dar, ca orice serviciu de informaţii experimentat, aveau prea multe scenarii posibile”, comentează Frédéric Encel, autorul cărţii Voies de la puissance (Căile puterii - n.r.).

Frédérique Schillo este de aceeaşi părere: „Israelul a avut prea multe informaţii, dar nu a fost capabil să le citească. Aceste erori profunde de concepţie şi aceste eşecuri ale serviciilor de informaţii sunt similare cu cele care au avut loc în timpul Războiului de Yom Kippur”.

Un puzzle prost asamblat

Pe lângă asamblarea incorectă a pieselor puzzle-ului, statul israelian credea că este imposibil să fie atacat, cu atât mai puţin de Hamas, o grupare islamistă pe care o subestimează. „Aceasta este teoria lebedei negre”, spune David Rigoulet-Roze, specialist în Orientul Mijlociu. „Cu alte cuvinte, un anumit eveniment imprevizibil care are o probabilitate scăzută de a avea loc, dar care, dacă are loc, are consecinţe de anvergură şi excepţionale”, a explicat el.

Israelul şi-a subestimat adversarul şi şi-a supraestimat capacităţile tehnologice. Cu armata sa puternică, cu bariera militarizată lungă de 60 de kilometri şi cu Iron Dome, Israelul se credea inviolabil.

Bariera „a fost construită pentru a împiedica trecerea oamenilor, nu pentru a contracara o armată de terorişti”, a explicat la PBS Danny Tirza, arhitectul barierei de separare dintre Israel şi Cisiordania. „Chiar am crezut că vom construi o infrastructură foarte bună care va ajuta la salvarea vieţilor israelienilor, dar din păcate nu a funcţionat”, adaugă el.

O armată prinsă cu garda jos

La 7 octombrie 2023, în timp ce o ploaie de rachete se abătea asupra Israelului în jurul orei 6.30 dimineaţa, mii de terorişti Hamas au spart bariera. Folosind explozibili, ei au traversat-o în peste 30 de puncte diferite.

Iron Dome nu reuşea să intercepteze toate rachetele. Ţara, la rândul ei, doarme. Supravegherea Fâşiei Gaza era minimă: forţele Tsahal, la fel ca majoritatea populaţiei, sunt acasă cu familiile lor, sărbătorind Sime Hatorah, o sărbătoare evreiască. Teroriştii Hamas se infiltrează uşor şi rapid în teritoriu. Nimic nu îi poate opri.

Pregătit, grupul ştie cum să orbească armata israeliană, cum să neutralizeze răspunsul militar al acesteia. Foloseşte drone pentru a lansa explozibili asupra turnurilor de supraveghere şi ia cu asalt baze militare, în special cea de la Re'im, care supraveghează toate operaţiunile din regiune. În interiorul bazei, într-o zi de sărbătoare, erau prezenţi puţini soldaţi faţă de obicei. În timp ce unii sunt de gardă, alţii dorm în paturile lor. Sunt treziţi de zgomotul gloanţelor şi al luptătorilor Hamas la picioarele paturilor lor. Presupusă a fi centrul regional de comandă, baza Re'im este paralizată. Soldaţii, ocupaţi să lupte pentru vieţile lor, nu au fost în stare să dea alarma.

Răspuns întârziat

Liberi să se mişte, alţi terorişti au preluat controlul asupra drumurilor care leagă oraşele din sudul ţării, ucigând şoferi pe parcurs. Au intrat în kibbutz, au întrerupt festivalul Supernova şi şi-au continuat masacrul. În unele locuri, armata nu a intervenit timp de câteva ore, lăsând locuitorii să se apere prin propriile mijloace.

Prima linie de apărare, echipele locale de securitate slab instruite şi subechipate, a fost rapid copleşită. Forţele Tsahal au avut nevoie de ore pentru a se mobiliza. Serviciile de informaţii nu au înţeles amploarea situaţiei. Primele instrucţiuni au fost date la o oră după începerea atacului. Ei au crezut că au de-a face cu un grup mic de terorişti, nu cu un atac de o asemenea amploare. Abia la ora 10:00, la trei ore după intruziune, a fost ordonat un atac aerian.

Comunicarea este anevoioasă. Soldaţii comunică în grupuri improvizate de WhatsApp şi se bazează pe reţelele sociale pentru informaţii despre situaţie, potrivit unei investigaţii New York Times

„Primii soldaţi care au intervenit au fost copleşiţi de numărul teroriştilor”, spune experta în Israel Frédérique Schillo. „A existat un adevărat eşec operaţional. Există o problemă de analiză, de citire a evenimentelor. Tsahal a fost total copleşit şi prin cu garda jos”, subliniază ea.

Treziţi la realitate după şase ore

Abia în jurul orei 12.00, Israelul a avut o idee clară despre carnajul în desfăşurare, la aproape 6 ore după ce acesta începuse. Şeful forţelor aeriene, Tomer Bar, a aflat abia la ora 16.00 că un atac era în curs de desfăşurare la festivalul de muzică Supernova, unde au fost ucise peste 350 de persoane.

„În unele locuri, vor fi necesare mai mult de 14 ore de lupte pentru ca situaţia să devină sigură”, arată specialistul.

Judecând acest scenariu ca fiind nerealist, Israelul a fost pur şi simplu nepregătit. Ţara nu se antrenase niciodată pentru a face faţă unei infiltrări masive. „Nu exista niciun plan de apărare pentru un atac surpriză precum cel pe care l-am văzut pe 7 octombrie”, a declarat pentru New York Times Amir Avivi, general de brigadă în rezervă şi fost comandant adjunct al diviziei Gaza, responsabilă cu protejarea regiunii.

Este o situaţie la care opinia publică doreşte răspunsuri. Deşi concluziile privind deficienţele de securitate au fost publicate până acum în mod fragmentat, premierul Benjamin Netanyahu blochează lansarea unei anchete la nivel de stat. Şeful guvernului israelian, care a doua zi după atac a dat vina pe serviciile de informaţii - înainte de a da înapoi - „refuză să recunoască orice responsabilitate pentru eşecul din 7 octombrie”, spune Frédérique Schillo. Netanyahu se teme, de fapt, pentru viitorul său politic.

După eşecul de Yom Kippur din 1973 şi raportul comisiei de anchetă, premierul de atunci, Golda Meir, a demisionat sub presiunea străzii. Schillo crede că , „Benjamin Netanyahu se teme de acest scenariu de coşmar” şi amână lansarea unei anchete până la sfârşitul războiului, un război care, după un an de lupte intense în Gaza şi o extindere în Liban, nu este pe cale să se încheie.