Situație alarmantă la nivelul planetei: Păsările care riscă să devină o amintire și lacuri care pur și simplu dispar
Your browser doesn't support HTML5 video.
Un exemplu vine din Marea Britanie, unde localnicii speră că vor salva o specie rară de păsări, așa-numiții “papagali de mare”.
În nord-estul Marii Britanii, la câţiva kilometri de zona de coastă, se află o mică insulă stâncoasă. Pe ea găsim doar un far vechi, o mănăștire clădită acum 650 de ani şi... mulţi papagali de mare, sau "păsări puffin", cum sunt cunoscuți în lumea ştiinţifică.
Dar numărul lor scade an de an. Creşterea nivelului mării ameninţă să le inunde habitatul, iar din cauza temperaturilor mari, nu mai găsesc hrană.
Scott McLean, corespondent CNN: " Puteţi vedea adesea păsările puffin că ţin peșți în gură. Această este sursă lor principală de hrană, numită ‚anghilă de nisip’. Când ouăle de anghilă eclozează, se presupune că se hrănesc cu plancton care se dezvoltă în aceeași perioadă a anului, dar din cauza temperaturilor ridicate ale apelor mării, aceste două evenimente sunt acum înțârziate cu aproape 3 săptămâni. Mai puțină mâncare pentru anghilele de nisip înseamnă, în cele din urmă, mai puține anghile de nisip pentru păsările puffin".
Potrivit acordului semnat la Paris în 2015 privind schimbările climatice, liderii mondiali şi-au luat angajamentul să implementeze diverse măsuri pentru ca temperatura globală să nu crească mai mult de 2 grade Celsius. Dar, potrivit unui raport publicat recent de Fondul Mondial Pentru Natură, aceste necuvânțătoare sunt în pericol dacă temperatura creşte și cu un grad şi jumătate.
Subiectul încălzirii globale urmează să fie dezbătut la summitul pentru climă, care va fi găzduit în această toamnă de Scoţia.
Mark Wright, WWF-UK Director of Science: "Dacă nu facem ceva până la sfârșitul acestui an, după înțâlnirea privind schimbările climatice, va fi fost o abdicare completă a responsabilității, o oportunitate reală ratată. Vom dezamăgi generațiile viitoare dacă nu acționăm acum".
În alt colț al lumii, în Iran, se află cel mai mare lac sărat din Orientul Mijlociu, dar apa se evaporă în ritm alert. Temperaturile în creștere i-au redus suprafața însă, la jumătate, în ultimii 30 de ani.
Fred Pleitgen, corespondent CNN: "Peste tot pe lacul Urmia puteți vedea impactul devastator al schimbărilor climatice asupra comunităților de aici, a stilului lor de viaţă și, bineînțeles, asupra viitorului lor. Autoritățile ne spun că astăzi lacul Urmia e jumătate din cât era iniţial"
Acest bărbat obişnuia să imortalizeze turiştii din zonă, care acum nu mai vin. Nu mai au de ce. Poză pe care o ţine în mână e de acum 26 de ani.
Ali Khamkani, Jurnalist: "Oamenii obişnuiau să vină aici pentru înot și pentru a folosi noroiul în scop terapeutic. Stăteau în zonă chiar şi câteva zile. "
Această animăţie grafică ne arătă cât de repede s-a micşorat lacul Urmia. În doar 3 decenii a scăzut de la 5.400 la 2.500 de kilometri pătraţi. De vină sunt barajele ridicate în zonă, dar mai ales seceta severă care afectează regiunea de câţiva ani. ><