Sarcină titanică pentru salvatorii care caută supraviețuitori în Beirut. Rănit: „Nu pot uita ce am văzut”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Galerie foto
Potrivit presei europene, preşedintele francez le-a dat un ultimatum liderilor libanezi: până la sfârșitul lunii să înceapă reformarea sistemului politic, pentru a scăpa de corupția generalizată și incompetență.
Emmanuel Macron a anunțat de asemenea că ajutoarele umanitare vor merge direct către ONG-uri și populaţie, ocolind guvernul în care libanezii nu mai au încredere.
Trei copii și bona lor priveau pe fereastră incendiul inițial din port când au fost năuciţi de forţa exploziei. Geamul a căzut peste toţi. Primul care s-a ridicat a fost unul dintre băieţi, abia după câteva secunde s-a dezmeticit şi femeia şi i-a scos pe toţi din cameră.
Şi Alexander, un băieţel de 7 ani, se juca în camera lui, când deflagraţia a zguduit oraşul. Cu inima sfâşiată de durere, mama îşi vede fiul chinuit de răni, pe un pat de spital... Durere şi o furie aproape palpabilă.
Mama: „Nu-mi mai pasă de nimic. Vreau doar să plecăm de aici. Poate ajungem şi noi să trăim într-un loc unde nu este politica asta murdară, nu sunt arme, conflicte în numele religiei... E prea mult.”
Distrugeri peste tot. O echipă de salvatori ruşi este prima dintre cele străine care a ajuns la epicentrul exploziei.
Acesta este locul în care peste 2.700 de tone de azotat de amoniu au fost depozitate în condiţii nesigure, timp de mai bine de 6 ani. E o sarcină titanică pentru aceşti salvatori.
Încăperi subterane au rămas intacte şi au oferit, poate, protecţie unor muncitori aflaţi acolo, atunci când s-a produs explozia catastrofală.
În altă parte, lângă ruinele imensului siloz de cereale, sunt găsite trupuri sfârtecate. Expresia fetelor acestor salvatori trecuţi prin multe spune totul. Dezolarea i-a cuprins şi pe soldaţii libanezi şi voluntarii care ajută la operaţiunile de căutare.
Rănit: „Atâta vreme cât Libanul va fi condus de oameni ca aceştia, pentru noi nu mai e nicio speranţă. Cred că sunt norocos că mai sunt în viaţă. Nu pot uita explozia, sunetul înfiorător, imaginile pe care le-am văzut. Pur şi simplu am văzut trupuri sfârtecate pe stradă. Oamenii urlau, copii urlau.”
Tot mai mulţi oameni ridică vocea la autorităţi, iar prezenţa liderului francez pe străzile ca o rană vie a galvanizat furia populară. La lăsarea întunericului, lângă clădirea Parlamentului din Beirut, forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene ca să-i împrăştie pe protestatari.