Peste 45.000 de decese în Turcia și Siria, în urma cutremurului. Autoritățile încep munca titanică de curățare a molozului

Cei mai mulţi dintre cei care așteaptă în jurul clădirilor prăbușite primesc însă doar vești rele. Majoritatea echipelor străine de salvare au părăsit țara, iar autoritățile încep munca titanică de curățare a molozului.

Bilanţul, încă provizoriu - de peste 45 de mii de morți - face ca seismul din 6 februarie să fie cel mai grav dezastru natural din istoria modernă a Turciei.

Încă o operațiune s-a încheiat cu bucurie în orașul Antakia: un bărbat de 40 de ani a fost scos în viață de sub un morman de moloz - la 278 de ore de la cutremurul care a devastat Turcia și Siria. Salvatorii l-au dus imediat la ambulanță și de acolo la spital, pentru îngrijiri medicale.

Mustafa mai avea 3 ceasuri până să împlinească 11 zile încheiate, petrecute sub ruinele din orașul Hatay. A fost, însă, salvat după 261 de ore. De pe patul de spital, a vorbit la telefon cu un prieten.

Mustafa Avci: "Kadiyet, ce mai faci, viața mea?"

Kadiyet: "Frate, unde ești?"

Mustafa Avci: "Sunt la spital... Mă tratează, mă vor trimite oriunde e necesar. Nu este nicio problemă acum."

Kadiyet: "Ești fratele soției lui Abdulkadir?"

Mustafa Avci: "Chiar el, fratele meu minunat...".

Kadiyet: "Frate, unde ești, la care spital?"

Mustafa Avci: "Ce fac mama și toți ceilalți?"

Kadiyet: "Toți te așteaptă... Toți sunt bine… Te așteaptă... Eu vin la tine."

Fratele lui Mustafa Avci: "Nu vă pierdeți credința în Atotputernicia lui Allah! Noi nu ne-am pierdut speranța nicio clipă. Le mulțumim salvatorilor care au făcut să ni se împlinească speranțele!"

Cu doar o oră mai puțin - adica 260 - a îndurat chinul un băiat de 12 ani, tot în provincia Hatay. A fost găsit stând în șezut, într-un "buzunar" al mormanului de grinzi și moloz. Băiatul le-a spus salvatorilor că în apropiere a auzit încă o persoană.

Și Neslihan a supraviețuit 258 de ore sub dărâmăturile în care s-a transformat blocul ei de șapte etaje, din Karaman-maraş.

Neslihan: „Am dat de un pat și am văzut brusc o mână mișcând. M-am și speriat..”

Cumnatul lui Neslihan: „Îi săpasem mormântul...”

Speranța se însuflețește, urmează alte momente de așteptare tensionată și o liniște înfricoșătoare. După atâtea zile, șansele să mai fie cineva găsit în viață sunt aproape nule.