Paul Kingsnorth, unul dintre cei mai mari scriitori englezi în viață, botezat ortodox de către un preot român
Paul Kingsnorth, de 49 de ani, considerat unul din cei mai importanți scriitori englezi în viață, s-a botezat ortodox în ianuarie la mănăstirea românească din Shannonbridge, Irlanda, scrie Basilica.
L-a botezat duhovnicul său, preotul Tudor Ghiță, parohul comunității românești din Galway. „Mă așteaptă o călătorie de o viață. Dar mă simt de parcă am ajuns deja acasă”, spune scriitorul.
„Prima dată m-am întâlnit cu ortodoxia cu patru ani în urmă, când am pășit într-o bisericuță bucureșteană. Experiența a fost atât de puternică, încât m-a marcat pentru totdeauna. Desigur, nu-mi puteam da seama că avea să mă conducă într-o călătorie la capătul căreia voi deveni membru al Bisericii Ortodoxe Române”, a declarat Paul Kingsnorth.
Evenimentul a avut loc chiar de Bobotează.
„Am ieșit din apă foarte înfrigurat, dar plin de bucurie și pace. Și cu sentimentul tot mai puternic că am ajuns acolo unde îmi era locul. Primirea mea în Biserica Ortodoxă Română este un mare privilegiu. Și comunitatea românească de aici, din Irlanda, m-a primit ca o familie”, a mărturisit scriitorul.
”Să nu aștepte să vadă îngerii zburând prin biserică”
Preotul Tudor Ghiță a povestit că nu a încercat nicio clipă să-l convertească pe Paul Kingsnorth. Dar cei doi s-au întâlnit adesea la mănăstire și au stat mult de vorbă.
„Era hotărât să vină în ortodoxie, dar eu l-am sfătuit să-și tempereze entuziasmul și să nu se aștepte să vadă îngerii zburând prin biserică”, povestește parohul din Galway. El a vrut să-l facă să înțeleagă că a fi creștin este o muncă permanentă, iar bucuria este una de natură spirituală.
Deși a avut multe căutări spirituale, Paul Kingsnorth nu a fost niciodată botezat în altă denominație creștină. Căutările sale spirituale anterioare l-au dus mai degrabă către religiile orientale și neopăgânism.
„În 2020, în timp ce lumea era întoarsă pe dos, și eu m-am simțit la fel. În mod neașteptat, inițial împotriva voinței mele, m-am trezit împins cu determinare către creștinism”, a povestit el.
„Am început anul ca un neopăgân a cărui inimă tânjea cu un dor neclar și l-am terminat practicând creștinismul.”
De atunci spune el, „tânjirea a dispărut, fiind înlocuită de ceea ce s-a dovedit a fi chiar sfârșitul căutărilor mele”.