Momente cheie în conflictul China - Taiwan. Cum a ajuns vizita lui Nancy Pelosi să depășească „linia roșie” a Beijingului

Galerie foto

Deși este al doilea președinte american al Camerei Reprezentanților după Newt Gingrich care vizitează insula, nivelul atacului militar și economic al Chinei este fără precedent. Dar, cu siguranță, nu este prima dată când strâmtoarea Taiwan se confruntă cu amenințări din partea Beijingului. Au existat crize în cel puțin trei ocazii anterioare care au fost marcate în istorie, conform India Today.

Scurt istoric al conflictului dintre China și Taiwan

Problema statutului a apărut din cauza războiului civil din China dintre forțele guvernamentale naționaliste conduse de Chiang Kai-shek și Partidul Comunist al lui Mao Zedong.

Taiwan a fost o insulă pe care japonezii au luat-o de la dinastia Qing și au deținut-o de la sfârșitul secolului al XVII-lea până la înfrângerea lor în al Doilea Război Mondial în 1945, când au predat-o Chinei. În sângerosul război civil din 1949, Chiang Kai-shek a fost învins și a fugit în Taiwan, unde partidul său, Kuomintang, a fost la putere timp de decenii până când a trecut încet la democrație. În timp ce China are pretenții asupra Taiwanului, spunând că Chiang Kai-shek (odinioară respins în China continentală) a dorit să recupereze continentul de la Mao Zedong și să creeze o întreagă China sub el, Taipei spune că Taiwanul nu a făcut niciodată parte din Republica Chineză de la înființarea sa în 1949. Prin urmare, Beijingul nu poate revendica insula. Aceste argumente și contraargumente nu au oprit izbucnirile dintre cele două părți, mai scrie India Today.

Cele trei momente critice cheie în relațiile dintre Taiwan și China Prima criză din strâmtoarea Taiwan

Prima criză din strâmtoarea Taiwan, cunoscută și sub numele de criza Formosa, a marcat un punct critic în implicarea SUA în tensiunile dintre China și Taiwan. Războiul civil chinez s-a încheiat în 1949. În 1950, președintele Republicii Chineze Chiang Kai-shek, partidul politic Kuomintang și 1,3 milioane de susținători anticomuniști chinezi fugiseră din China continentală în Taiwan, iar Republica Populară Comunistă Chineză a preluat controlul asupra continent. Aceasta a fost prima criză cu care s-a confruntat Taiwanul. Republica Populară Chineză și-a stabilit guvernul în Taiwan și a fost recunoscut de Statele Unite ca guvern legitim pentru întreaga China. Dar, președintele Truman a refuzat să intervină militar în criză până la izbucnirea războiului din Coreea în 1950, Coreea de Nord susținută de China și Uniunea Sovietică și Coreea de Sud susținută de Națiunile Unite, cu sprijinul principal venit din partea SUA. Atunci, America a intrat în criza din regiune și și-a trimis a șaptea flotă în strâmtoarea Taiwan pentru a preveni escaladarea ulterioară, punând efectiv Taiwanul sub protecția americană.

A doua criză din strâmtoarea Taiwan

Denumită și „criza strâmtorii Taiwan din 1958” a fost un moment critic în cooperarea Taiwan-SUA în domeniul apărării. Accentul acestei crize au fost insulele Kinmen (Quemoy) și insulele Matsu de-a lungul coastei de est a Chinei continentale (în strâmtoarea Taiwan). Republica Populară Chineză a vrut să captureze insula în numele „eliberării” acesteia de Partidul Naționalist Chinez, cunoscut și sub numele de Kuomintang (KMT)/Republica Chineză (ROC). De asemenea, au vrut să vadă angajamentul Americii. În ianuarie 1955, Congresul SUA a adoptat Rezoluția Formosa care i-a acordat președintelui Eisenhower autoritatea totală de a apăra Taiwan și insulele offshore. În august 1958, marina chineză a început să bombardeze atât Kinmen, cât și unele dintre insulele Matsu din apropiere. Intenția a fost de a reduce livrările către Kinmen, ceea ce au reușit să facă până când navele de război americane au asistat și escortat convoaiele navale ROC pentru a ajunge la Kinmen, rupând blocada Chinei. RPC nu a tras asupra navelor de război americane pentru a se abține de la un război direct cu SUA. În octombrie același an, RPC a anunțat o încetare unilaterală a focului.

A treia criză din strâmtoarea Taiwan

Până la apariția celei de-a treia crize majore, Statele Unite au recunoscut și acceptat deja politica „O singură China”. Politica Statelor Unite privind o singură China a fost declarată pentru prima dată în Comunicatul de la Shanghai din 1972: Statele Unite recunosc că locuitorii chinezi aflați de fiecare parte a strâmtorii Taiwan susțin că există doar o singură China și că Taiwanul este o parte a Chinei. Statele Unite nu contestă această poziție. Cunoscută și sub numele de „criza strâmtorii Taiwan din 1995-1996”, tensiunile au crescut între Taiwan, China și SUA, ducând la o serie de teste de rachete de către RPC în apele din jurul Taiwanului. Catalizatorul crizei a fost acceptarea unei invitații a președintelui Republicii Moldova (Taiwan), Lee Teng-hui, la Universitatea din Cornell, din Statele Unite, pentru a susține un discurs despre „Experiența de democratizare a Taiwanului”. China s-a opus oricărei mișcări de a-i acorda viză, deoarece SUA ar fi încălcat politica „O singură China” și ar fi avut consecințe de suportat. În ciuda faptului că Departamentul de Stat al SUA a evidențiat inconsecvența politicii, în mai 1995, a fost adoptată o rezoluție concomitentă în Cameră și Senat prin care i-a cerut Departamentului de Stat să îi permită lui Lee să viziteze SUA, conducând primul test de salvare a rachetelor în 1995 și al doilea set de rachete au fost lansate la începutul anului 1996, cu intenția de a intimida electoratul taiwanez în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din 1996. Președintele Clinton a răspuns organizând cea mai mare etapă a puterii militare americane în Asia de după războiul din Vietnam - cuirasate suplimentare, două portavioane. Criza a dus la creșterea numărului lui Lee în sondaje și a revenit la putere cu o majoritate, zădărnicind încercările Chinei de a crea teamă în rândul oamenilor din Taiwan.

Nancy Pelosi în Taiwan, o vizită care a depășit „linia roșie” a Beijingului

Vizita lui Nancy Pelosi, preşedintele Camerei Reprezentanţilor din SUA, la Taipei a intensificat conflictul din zonă. SUA au transmis că dacă președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, ar vizita Taiwanul atunci China ar putea trage cu rachete în apropierea insulei. China a avertizat că Statele Unite ale Americii vor fi „răspunzătoare” pentru această vizită şi că ele vor trebui să „plătească preţul”. China consideră Taiwanul o provincie separatistă care, în cele din urmă, va fi din nou sub controlul Beijingului. Președintele Chinei, Xi Jinping, a transmis că „reunificarea” cu Taiwan „trebuie îndeplinită” și nu a exclus posibila utilizare a forței pentru a realiza acest lucru. Pe de altă parte, Taiwanul se consideră o țară independentă, cu propria constituție și lideri aleși în mod democratic.

Unde se află Taiwanul

Taiwan este o insulă aflată la aproximativ 160 de km de coasta sud-estică a Chinei. Se află în așa-numitul „prim lanț de insule”, care include o listă de teritorii prietenoase cu America, care sunt cruciale pentru politica externă a SUA.

Unii experți occidentali sugerează că, în cazul în care China ar prelua Taiwanul, aceasta și-ar întări puterea în regiunea de vest a Pacificului și ar putea chiar să amenințe bazele americane din Guam sau Hawaii. Însă China insistă că intențiile sale sunt pașnice.

Cum se poate apăra Taiwanul în caz de conflict

China ar putea încerca să realizeze „reunificarea” prin mijloace non-militare, cum ar fi consolidarea legăturilor economice. Însă în orice confruntare militară, forțele armate ale Chinei le-ar depăși pe cele din Taiwan. China cheltuiește mai mult decât orice țară, cu excepția SUA, pentru apărare și s-ar putea baza pe o gamă largă de unelte, de la puterea navală la tehnologia rachetelor, avioane și atacuri cibernetice, conform BBC.

Chinei versus Taiwan

China Forțe active în total: 2.035.000 Militari forțe terestre: 965.000 Militari forțe navale: 260.000 Piloți: 395.000 Militari în rezervă: 510.000 Tancuri: 5.400 Avioane: 3227+ Submarine: 59 Nave: 86 Artilerie: 9.834+ Taiwan Forțe active în total: 169.000 Militari forțe terestre: 94.000 Militari forțe navale: 40.000 Piloți: 35.000 Militari în rezervă: 1.657.000 Tancuri: 650 Avioane: 504+ Submarine: 4 Nave: 26 Artilerie: 2.093

Experții occidentali consideră că, în cazul unui conflict direct, Taiwanul ar putea, în cel mai bun caz, să încetinească atacul chinez, să prevină debarcările amfibie din partea Chinei și să organizeze lovituri de gherilă în așteptarea ajutorului extern. Iar acest ajutor ar putea veni din partea Americii, care vinde arme Taiwanului. Până acum, politica de „ambiguitate strategică” a Washingtonului a însemnat că SUA au fost intenționat neclare în privința modului în care ar apăra Taiwanul în cazul unui atac. Din punct de vedere diplomatic, SUA are în prezent politica „O singură China”, care recunoaște un singur guvern chinez, la Beijing, și are legături formale cu China, mai degrabă decât cu Taiwanul. Însă în luna mai, președintele american, Joe Biden, părea să întărească poziția Washingtonului. Întrebat dacă SUA ar apăra militar Taiwanul, Biden a răspuns: „Da”. Casa Albă a insistat că Washingtonul nu și-a schimbat poziția.

De ce este Taiwanul important pentru restul lumii

Economia Taiwanului este extrem de importantă pentru restul lumii. Mare parte dintre echipamentele electronice din lume - telefoane, laptopuri, ceasuri și console - sunt asamblate cu cipuri fabricate în Taiwan. O singură companie din Taiwan - Taiwan Semiconductor Manufacturing Company sau TSMC - deține peste jumătate din cipur din piața mondială, conform BBC, citată de Știrile PROTV.ro. Taiwanul producea anul trecut cea mai mare parte dintre cipurile şi semiconductorii din întreaga lume. Din această cauză, a devenit indispensabil pentru industrie. Astfel că, preluarea Taiwanului de către China și câștigarea controlului asupra fabricilor producătoare de cipuri din acest teritoriu ar putea oferi Beijingului control asupra uneia dintre cele mai importante industrii din lume. Asta ar însemna o lovitură directă pentru puterea militară a SUA. Însă locuitorii din Taiwan nu se arată îngrijorați. În octombrie 2021, Fundația de Opinie Publică din Taiwan a chestionat locuitorii dacă se așteaptă ca până la urmă să fie război cu China, dar 64,3% dintre respondenți au răspuns negativ.