Iranul anunţă că a lansat o ”capsulă de viaţă” în spaţiu, care pregăteşte trimiterea unui astronaut

”După un deceniu de pauză, noua capsulă de viaţă a ţării noastre a fost lansată cu succes la 130 de kilometri altitudine cu un lansator fabricat local”, anunţă ministrul Telecomunicaţiilor Issa Zarepour, citat de agenţia iraniană oficială de presă Irna.

Această capsulă - de 500 de kilograme - a fost transportată de către un lansator de nouă generaţie - denumit Salman -, dezvoltat cu ambiţia de a trimite astronauţi în spaţiu până în 2029,

Iranul a lansat în 2010 prima capsulă cu organisme vii, la bordul căreia se aflau animale - un şobolan, două şestoase şi o râmă.

El a trimis apoi în spaţiu, în 2019, o maimuţă, care a revenit în viaţă.

Racheta cu rază lungă de acţiune de tip Salman este prezentată drept ”nouă” de către Iran, însă ea pare, la fel ca celalte aeronave spaţiale iraniene, să fie un derivat al rachetei balistice ruse de tip Scud, scrie pe X Fabian Hinz, un analist de la International Institute for Strategic Studies (IISS).

”Capacul” roşu din vârful lansatorului, în care se afla capsula, pare efectiv nou, însă este vorba despre o rachetă cu rază lungă de acţiune de putere slabă, care nu are capacitatea de a plasa un satelit pe o orbită terestră şi cu atât mai puţin un astonaut.

În acest prim zbor, acest lansator suborbital a depăşit, în mod oficial, 100 de kilometri, limita internaţional acceptată dintre atmosferă şi spaţiu.

Însă capsula a depăşit această limită tim de doar câteva minute şi coboară apoi cătyre Terra, ceea ce reduce interesul faţă de acest tip de misiune.

Iranul a înegistrat mai multe eşecuri în lansarea unor sateliţi, din cauza unor probleme tehnice.

Însă, la 27 septembrie, Gardienii Revoluţiei, armata ideologică a republicii islamice, anunţau că au plasat pe orbită un satelit de imagerie - Noor-3 -, la 450 de kilometri deasupra Terrei.

Teheranul susţine că activităţile sale aerospaţiale sunt paşnice şi conforme unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU.

Însă guverne din Occident se tem că sistemele iraniene de lansare de sateliţi cuprind tehnologii interchimbabile cu cele folosite la rachete balistice, capabile să lanseze o ogivă nucleară, ceea ce Iranul a negat întotdeauna că vrea să construiască.