Dilan Yesilgoz ar putea deveni prima femeie premier din Olanda. De origine kurdă, ea este poreclită “pitbull pe tocuri”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Imigrația a fost una dintre principalele teme de campanie, iar rezultatul ar putea înăspri ori, dimpotrivă, spulbera opoziția autorităților de la Haga privind intrarea României și Bulgariei în spațiul Schengen.
Poreclit „Teflon Mark”, pentru capacitatea lui de a ține la distanță crizele guvernamentale, sau „Domnul Normal” pentru stilul său de viață simplu, cel mai longeviv premier al Olandei se retrage după 3 mandate.
Imigrația a fost hopul care a dus la căderea celui de-al patrulea guvern de coaliție condus de Rutte.
Premierul propusese să fie redus numărul membrilor de familie cărora li se permite să se alăture solicitanților de azil, iar reunirea familiilor să nu se facă mai devreme de 2 ani. Măsurile au provocat, însă, dezacorduri insurmontabile în coaliția de guvernământ, iar Rutte a convocat alegeri anticipate cu 2 ani înainte de termen.
În arena electorală au intrat 26 de partide, însă lupta adevărată se poartă între 4 formațiuni, care sunt creditate în sondaje cu rezultate apropiate, câte 20 – 30 de mandate. În primul rând, Partidul Liberal, la conducerea căruia Rutte i-a lăsat locul lui Dilan Yesilgoz. În vârstă de 46 de ani, aceasta este prima femeie cu șanse să ajungă premier. Paradoxal, Yesilgoz, care a emigrat la vârsta de șapte ani cu părinții ei kurzi din Turcia, are o atitudine extrem de dură față de imigrație, fiind supranumita chiar “pitbull pe tocuri”.
Dilan Yeşilgöz, liderul Partidului Poporului pentru Libertate și Democrație: ”E limpede că legile și reglementările noastre sunt mult mai prietenoase decât cele din țările din jurul nostru. Asta îi atrage pe oameni să se stabilească în Țările de Jos. Fiind eu însămi refugiată, mi se pare important să facem în așa fel încât adevărații refugiați să găsească un adăpost sigur. În regiune, în Europa și, când se impune, în Țările de Jos. Iar politicienii care refuză să-și asume deciziile necesare transmit adevăraților refugiați, dar și olandezilor: „Descurcați-vă! Sunteți pe cont propriu!”
Liberalii își disputa voturile în primul rand cu Noul Contract Social, partid conservator format cu doar 2 luni în urma de tehnocratul Pieter Omtzigt, în vârstă de 49 de ani.
Acesta a propus, între altele eliminarea subvențiilor pentru mașini electrice și panouri solare și a sugerat, de asemenea, derogări de la normele Uniunii Europene privind agricultura și imigrația.
Șanse să obțină un scor comparabil are și alianța de stânga dintre laburiști și verzi, condusă de fostul comisar european Frans Timmermans. Acesta propune creșterea salariului minim la 16 euro pe oră și majorarea impozitelor pentru bogați.
De asemenea, Timmermans susține înjumătățirea emisiilor de oxid de azot și amoniu până în 2030, o politică impopulară printre fermieri.
În sfârșit , nu trebuie pierdut din vedere nici Partidul Libertății, de extremă dreaptă, condus de veteranul anti-imigraționist și islamofob Geert Wilders.
Între votanții lui se numără olandezii care consideră că se dau prea mulți bani pentru sistemul de instalare a solicitanților de azil și pun pe seama imigrației deficitul de locuințe.
Analiștii anticipează că negocierile privind formarea unui nou guvern vor dura mai multe luni.