Criza energiei creează o nouă ordine în Europa: o Italie puternică şi o Germanie cu probleme
Potrivit acesteia, relaţiile bune ale autorităţilor de la Roma şi a companiilor italiene cu statele africane şi diversificarea furnizorilor le oferă un avantaj în aprovizionarea cu gaze.
În săptămânile de după invazia Rusiei în Ucraina, din 24 februarie, Claudio Descalzi, CEO al grupului energetic italian Eni, a început o serie de vizite la furnizorii de gaze din Africa.
Unde au mers italienii pentru a obține energie suplimentarăVizitele au inclus întâlniri cu oficiali din Algeria, în februarie şi discuţii în Angola, Egipt şi Republica Congo în martie, Descalzi fiind adesea însoţit de înalţi oficiali de la Roma, potrivit comunicatelor companiei şi ale guvernului.
Italia și Eni, la care statul italian are o participaţie de control, au reuşit să profite de relaţiile de aprovizionare existente cu acele naţiuni pentru a-şi asigura o cantitate suplimentară de gaze pentru a înlocui o mare parte din volumele primite anterior de la furnizorul de top al ţării, Rusia.
Este o schimbare rapidă pe care multe ţări europene nu au reuşit să o facă, în timp ce războiul lui Vladimir Putin împinge continentul într-o realitate alternativă.
Germania se pregătește pentru raționalizarea gazelor și a energieiÎn schimb, Germania, o putere economică şi un model de referinţă pentru planificarea prudentă, a fost prinsă complet nepregătită. Este în pragul recesiunii, industria sa se pregăteşte pentru raţionalizarea gazelor şi a energiei şi tocmai a naţionalizat o companie majoră de utilităţi.
Italia, o ţară familiarizată cu crizele economice, pare relativ rezistentă. Şi-a asigurat o aprovizionare suplimentară şi este încrezătoare că nu va trebui să raţionalizeze gazul, guvernul său salutând naţiunea drept „cea mai bună din Europa” în ceea ce priveşte securitatea energetică.
„Aprecierea de care se bucură Descalzi în mai multe ţări africane este cu siguranţă un avantaj competitiv”, a spus Alberto Clò, fost Ministru italian al Industriei şi fost membru al consiliului de administraţie la Eni, referindu-se la dificultăţile de a semna acorduri în timpul unei crize de aprovizionare.
Care sunt cele mai vulnerabile și cele mai puțin afectate țări din Europa în ceea ce privește criza de energieO mare parte din Europa se confruntă cu o criză de aprovizionare pentru iarnă, cele mai expuse fiind Germania, Ungaria şi Austria.
Ţările mai puţin afectate includ Franţa, Suedia şi Marea Britanie, care nu s-au bazat în mod tradiţional pe Rusia, precum şi Italia.
Martijn Murphy, specialist în petrol şi gaze la firma de cercetare Wood Mackenzie, a declarat că, deşi Italia a considerat de multă vreme Rusia drept cel mai mare furnizor de gaze, diversitatea sa mai mare de furnizori şi legăturile de lungă durată cu Africa au însemnat că este mai bine plasată pentru a rezista la renunţarea la aprovizionarea din Rusia, decât multe alte ţări.
„Eni are legături foarte strânse cu toate ţările cu care operează din nordul Africii şi este prezentă în toate: Algeria, Tunisia, Libia, Egipt şi în majoritatea acestor ţări este cel mai mare investitor din amonte şi producător internaţional de companii petroliere”, a spus Murphy.
Guvernul italian a refuzat să comenteze. Ministerul german al Economiei a declarat că doreşte să se îndepărteze de importurile de gaze ruseşti cât mai repede posibil şi să îşi diversifice aprovizionarea, invocând paşii de început în acest sens, cum ar fi închirierea a cinci terminale plutitoare pentru gaze naturale lichefiate (GNL). În prezent, Germania nu are terminale GNL, în timp ce Italia are trei în funcţiune şi a cumpărat recent alte două.
Italia înlocuiește 10,5 miliarde de metri cubi de gaze ruseștiItalia a consumat anul trecut 29 de miliarde de metri cubi (bcm) de gaze ruseşti, reprezentând aproximativ 40% din importurile sale. Ţara înlocuieşte treptat aproximativ 10,5 miliarde de metri cubi din această cantitate cu importuri crescute din alte ţări, începând din această iarnă, potrivit Eni.
Germania, ai cărei 58 de miliarde de metri cubi de gaze ruseşti importate anul trecut au reprezentat 58% din consum, a văzut că livrările prin conducta Nord Stream 1 au fost reduse din iunie şi oprite în august.
Incapabilă să-şi asigure suficiente provizii de înlocuire pe termen lung din alte ţări şi lipsită de o companie naţională de petrol şi gaze cu producţie în străinătate, Germania a fost forţată să meargă pe piaţa spot, unde a trebuit să plătească de aproximativ opt ori preţurile de anul trecut.
Germania nu se bucură de apropierea Italiei de nordul Africii, de exemplu, sau de bogăţiile Mării Nordului ale Marii Britanie şi Norvegiei. Nu are rezerve majore de petrol sau gaze.