Dezastrul din bazele sportive româneşti. Unele au ajuns adevărate gropi de gunoi: ”Plânge tot orașul”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Galerie foto
Grav este ca și dacă ar vrea oamenii nu prea au unde să facă mişcare. Mai toate bazele sportive sunt la pământ. Altădată locuri de lansare a unor sportivi de talie internaţională, acum sunt adevărate ruine din cauza autorităţilor nepăsătoare. Urmăriţi un material realizat în cadrul Campaniei Inspectorul Pro.
Distrugeri masive, interese financiare şi autorităţi incapabile să aplice legea. Totul a condus la dezastrul din bazele sportive româneşti. Cândva pepiniere de campioni internaţionali, unele sunt acum adevărate gropi de gunoi. Iar altele au dispărut complet.
La Medgidia a funcţionat primul complex de înot din România. Era a doua bază sportivă ca mărime din ţară, după Lia Manoliu.
Ion Săriu, fostul administrator al complexului sportiv Medgidia (n.r. îşi face cruce şi are lacrimi în ochi când vede bazinul olimpic) „Doamne, dacă-ţi vine să crezi..."
Ion Săriu, cel care a administrat timp de 20 de ani acest complex, ne ghidează cu lacrimi în ochi prin ruinele a ceea ce a fost cândva mândria înotului românesc.
"Nava spaţială", cum a fost numită la inaugurare, este acum o imensă paragină, întinsă pe 35 de hectare.
Fostul administrator, printre ruine: "Nu mai are tavan…"
Finalizat în 1982, baza avea un stadion cu peste 32 de mii de locuri, un hotel, un patinoar, o sală de fitness, terenuri de tenis şi de handbal. Dar şi acest bazin olimpic - primul din ţară recunoscut la nivel internaţional.
De atunci şi până acum, la Medgidia, timpul a stat în loc. S-a oprit undeva, după Revoluţie. Atunci când a început declinul. Preţul delăsării este evident. Pereţii sunt acum dărâmaţi, fierul a fost furat şi geamurile sparte. În bazinul olimpic mai înoată doar gunoaiele.
Reporter: S-a furat tot. Fostul administrator: Aici să răspundă cei care au fost pe vremea respectivă. Nu pot să fac niciun fel de afirmaţii. N-am nicio calitate. Reporter: Vă vine să plângeţi... Fostul administrator: Dar nu eu, plânge tot oraşul!
Vina o poartă autorităţile locale. Care par să fi moştenit nepăsarea, ca pe o boală ereditară. Valentin Vrabie, actualul primar al oraşului, se consideră nevinovat. Nimeni nu-i pune în cârcă ce s-a distrus în ultimii 28 de ani. El trebuie să răspundă însă în faţa oamenilor cu ce s-a făcut într-un an şi jumătate, de când a fost ales. Iar Vrabie susţine că priorităţile sale au fost altele: spitalul, şcoala şi nicidecum bazinul.
Primarul orașului Medgidia: „Să ştiţi că aici a fost doar neglijenta şi răutatea oamenilor..."
Primarul Valentin Vrabie se simte mic în faţa acestei ruine gigantice. Şi aruncă vina pe predecesorii săi, pe care îi acuză de proastă gestiune. La rândul lor, aceştia se considera nevinovaţi. Mircea Pintilie, primul primar de după Revoluţie - cel care a preluat baza sportivă în stare de funcţionare şi care a stat 12 ani la cârma primăriei - susţine că n-a avut bani să o întreţină.
Nici următorii edili, Dumitru Moinescu şi Marian Iordache, nu şi-au dat silinţa să o salveze. Iar actualul primar se mulţumeşte doar cu faptul că a repus stadionul de fotbal pe picioare. Pentru restul bazei, spune el, ar fi nevoie de o verificare a structurii de rezistenţă. Dacă e afectată, atunci totul ar trebui demolat şi reconstruit, de la zero.
Şi totuşi, soluţii exista. Un plan de reorganizare ar putea veni de la Federaţia Romană de Nataţie condusă, în prezent, de Camelia Potec. Fosta noastră campioana olimpică la înot spune că restaurarea de la Medgidia ar putea fi inclusă în bugetul Companiei Naţionale de Investiţii.
Camelia Potec, președinte al Federației Române de Natație: "Din punctul nostru de vedere, tot ajutorul. Putem să le dăm planurile noi, putem să le dăm ce înseamnă acum un bazin olimpic. Putem susţine şi la CNI, în cazul în care se face un proiect pentru cei de la CNI."
Şi în timp ce în bază sportivă de la Medgidia plutesc gunoaiele, la Bucureşti, în complexul Lia Manoliu, se cauta variante. Este adevărat că şi aici neajunsurile se văd cu ochiul liber! Dar măcar vorbim despre un loc unde încă se mai face înot, de performanţă. Sacrificiile sunt imense pentru că şi aceste piscine au rămas nemodernizate. S-a ajuns chiar că bazinul de sărituri să fie închis anul acesta, din motive de siguranţă.
Reporter: Începeţi cu un oftat. Nicolae Stere, fost inginer șef la Lia Manoliu: Nu, nu, nu... Nu că oftez... De la darea în funcţiune a acestui bazin, din 1976 s-au făcut - ţinând cont de conjunctura şi posibilităţile financiare care au existat - diverse intervenţii." Cel care oftează adânc este Nicolae Stere, fostul inginer al complexului. Omul care a condus timp de 36 de ani Departamentul de Investiţii. Nu crede în minuni, nu-şi pune speranţe în autorităţi şi nu vede vreo rezolvare imediată.
Ceva mai optimist este Ştefan Rohnean. Conduce Bază Sportivă Lia Manoliu de 2 ani. Şi cam tot de atunci cere bani de la Compania Naţională de Investiţii, pentru modernizare. Anul trecut a primit un răspuns favorabil renovării celor trei bazine. Doar că până acum n-a văzut niciun leu.
Ştefan Rohnea, directorul complexului Lia Manoliu: „Sunt într-o procedură standard, licitaţii, avize... În momentul de fata s-a ajuns la partea de proiectare şi execuţie."
Echipa de la Inspectorul Pro a cerut, negru pe alb, stadiul proiectului de la Compania Naţională de Investiţii. Răspunsul primit e o nouă promisiune. Tot pe hârtie.
Compania Națională de Investiții: ”Se va realiza consolidarea, reabilitarea și modernizarea bazinelor acoperite. Valoarea estimată a investiției se ridică la aproximativ 28.600.000 de lei - cu o durată estimată de execuție de 18 luni. "
Rămâne de văzut dacă această instituţie îşi va respecta cuvântul dat. Cu atât mai mult cu cât nu a precizat dată la care încep lucrările.
Camelia Potec, preşedinta Federaţiei Romane de Nataţie: "Dacă sportivii noştri pierd contactul cu apa atunci s-a dus performanţa. Poate chiar şi întreaga lor cariera de sportivi de performanţă."
Este foarte adevărat că toate celelalte discipline sportive de la Lia Manoliu au fost modernizate: gimnastica, pista de alergare, atletismul, halterele şi judo-ul. Pentru toate s-au găsit fonduri. Semn clar că banii n-au fost o problemă.
Asta demonstrează că e nevoie de mai mult de atât. Implicarea celor care conduc bazele, dar şi trezirea din amorţeală a autorităţilor, ar putea face că în toate centrele sportive, părăginite, din România să renască speranţa unui nou început.