FEMEIA CA O PRADĂ! Bătută de soţ, îl consideră "perfect". "Aşa gândeşte el când bea"

Tânăra se află pentru a două oară într-un centru al victimelor violenței domestice și a trecut prin bătăi crunte și amenințări cu moartea, certificate medico-legale și ordine de protecție. Însă, de fiecare dată, se întoarce în iadul de acasă. Vrem să îi spunem povestea, tocmai pentru a înțelege că Andra nu este un caz izolat. Cele mai multe dintre victimele violenței domestice s-au familiarizat cu abuzul încă din copilărie. Iar lipsa educației în acest domeniu nu le-a oferit alt model de valori. Tocmai de aceea România a devenit țara în care agresiunea e la ea acasă. Am întâlnit-o pe Andra la Centrul de Primiri în Regim de Urgență pentru Victimele Violenței Domestice din Câmpulung Muscel. Singurul de acest gen din întreg județul Argeș.

Andra: „Ne-am certat verbal, după aceea m-a lovit foarte rău.”

Este pentru a două oară aici, împreună cu fetița. Prima dată s-a întâmplat în 2017. Din certificatul medico-legal reiese că a fost bătută crunt de partener. Și chiar dacă în urmă cu doi ani legea nu era atât de strictă în ceea ce privește ordinul de protecție, Andra l-a obținut. Nu a căpătat însă și puterea de a merge mai departe pe drumul ei, așa că în numai șase luni s-a întors la soțul ei. Pe același principiu pe care îl invocă multe alte victime în situația ei: copilul trebuia să aibă tată, lucrurile s-au agravat.

Andra: „Ne-am certat, m-a lovit.”

Citește și

Cazurile de violență domestică, monitorizate cu brățări electronice

Reporter: „Unde te-a lovit?”

Andra: „În piept mi-a dat cu piciorul, aici în mâna m-a lovit cu pumnii, până când a vrut să pună mâna și pe altceva.”

Reporter: „Pe ce?”

Andra: „Pe un obiect contondent, să zicem așa.”

Reporter: „Pe un topor?”

Andra: „Nu, pe un cuțit. El nu mai știe ce face. Poate să îți dea în cap, să facă crimă. Doamne ferește, că el nu mai știe. Ăsta e singurul defect pe care îl are comparativ cu alți bărbați, că e loc de mult mai rău.”

Reporter: „Mai rău decât să pună mâna pe cuțit și să te amenințe, să te omoare nu?”

Andra: „Așa gândește el atunci. Soțul meu este perfect până la o limită, care îl strică. Nici el nu ar vrea să fie așa.”

Reporter: „Dar tu de unde știi?”

Andra: „Îl cunosc și singura latura proastă e alcoolul.”

Avem, iată, aceleași constante ca în majoritatea cazurilor din campania noastră. Andra a fost la un pas de moarte, dar a acceptat excesul de necontrolat al soțului, pentru că i se pare ceva firesc, dacă la mijloc apare factorul numit băutură.

E o normalitate închipuită, ruptă de realitate, pe care au cultivat-o familiile de români în timp. La fel și ea. A văzut asta în copilărie, acasă, la ai ei și nu poate înțelege că alcoolul nu este motivul violenței, ci butonul declanșator.

Gelu Duminică, sociolog: „Violența e acolo pentru că omul are ceva la biluță. Violența nu are explicație, decât una de aici. În momentul în care tu consideri că trebuie să îți impui punctul de vedere prin violență fizică sau verbală, înseamnă că ai o problemă . Alcoolul acutizează. Însă ca celălalt să înțeleagă chestia asta și să poată să treacă peste frumusețea, pe care fiecare dintre noi o avem, trebuie în primul rând să se iubească pe el. Dacă nu te iubești pe tine, e foarte greu să vezi de fapt, că ceea ce îți oferă, sub formă de violență, e foarte greu. Iar foarte multe dintre femei nu sunt obișnuite să se iubească, mai ales în spațiul românesc.”

Reporter: „Cât de mult te iubești tu pe tine? 1 fiind puțin și 10 cel mai mult?”

Andra: „Pe la jumătate.”

Nicoleta Solomon, psiholog Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței Domestice: „Ele nu conștientizează că normalitatea nu inseamnă agresivitate, contradicție, abuz fizic. Nu înseamnă stabilirea regulilor în casă numai de către bărbat.”

Stima de sine scăzută o face de fapt să nu conștientizeze gravitatea situației. Iar Andra nu este un caz izolat. Aproape jumătate dintre victimele violenței domestice, care au trecut pragul centrului din Câmpulung, s-au întors în relația abuzivă, deși multe au ajuns în stare atât de gravă, încât au avut nevoie de internare în spital.

Matei Iustinian, director Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei Familiale: „M-a impresionat, pentru că nu credeam că în secolul XXI mai există astfel de persoane. Au fost abuzate fizic, sexual, emoțional.”

Andra: „Mai rău de atât nu are ce să se întâmple”

Reporter: „Crezi?”

Andra: „Cred. Da, vreau să cred, dar vă repet, ca femeie vrei să ții de familie, să ții familia unită.”

Gelu Duminică, sociolog: „Violența fizică nu aduce cu sine doar o vânătaie, care la un moment dat trece, ci aduce mai degrabă o rană de dezvoltare, pentru că întotdeauna și victima și cei care sunt în jurul victimelor, de obicei copiii, vor trăi într-o zonă pe care nu o conștientizează foarte bine, într-o zonă relativă, în care nu mai știu ceea ce este bine, ceea ce este rău, într-o zonă de continuu întuneric în minte, pentru că ție de foarte multe ori ți s-a spus că: ești proastă, că nu ești în stare , că meriți violența. Ți s-a zis că ești mic și că ești nesemnificativ.”

Chiar dacă Andra a demonstrat, încă din primele zile petrecute la centru că este o femeie descurcăreață, mai are de lucrat cu ea însăși. Și-a găsit rapid un loc de muncă și a înscris fetița la grădiniță.

Colegă: „S-a acomodat bine. E muncitoare, curată. Îmi place cum se organizează. E meticuloasă, nu e plângăcioasă.”

Adaptarea s-a făcut rapid. În același loc muncesc mai multe femei aflate în situații delicate, fie sunt victime ale violenței domestice, fie mame singure. Vorbim despre o asociație păstorită de biserica catolică, unde au loc tot felul de activități: croitorie, bucătărie, comerț sau îngrijirea animalelor. Preotul care se ocupă, spune el însuși, cât de greu este să pui pe picioare un om derutat, rătăcit, în ciuda aparențelor. Și care nu înțelege că iubirea și familia nu au legătură cu violența ci mai degrabă cu trei cuvinte simple.

Paulet Petru, preot catolic , președinte Asociația Caritas: „Te rog, mulțumesc, iartă-mă. Dacă aceste trei cuvinte sunt folosite zilnic și între soți și între părinți și copii, atunci atmosfera e bună. În momentul în care Dumnezeu lipsește din familie, atunci intră diavolul.”

Andra: „Te doare că s-a terminat așa, te doare nedreptatea, dar să sperăm că poate de dragul copilului, poate colaborăm altfel după astea șase luni. Poate, nu știu.”

O oră am stat alături de Andra. O oră în care a folosit de mai bine de o sută de ori expresiile "poate" și "nu știu". Aproape de fiecare dată pare că vorbește despre suferința altei persoane, nu a ei și chiar o face zâmbind. E un mecanism de autoapărare, un protocol de supraviețuire, spun specialiștii. Specialiști de care e mare nevoie în România, o țară în care agresiunea e la ea acasă.

Gelu Duminică, sociolog: „La noi dacă faci pe cineva „proastă, idioată, incapabilă, așa e mă-ta, ești că mă-ta”, chestiuni pe care le-am auzit de foarte multe ori în spațiul românesc, nu e o formă de violență. La noi trebuie să fie cu bătaie, dar și cu bătaie, dacă e o palmă „ce-a făcut mă, i-a dat o palmă", adică trebuie să fie cu sânge, cu spitalizare, ca să fie considerată violență. Până acolo sunt chestii de acceptat. La început de secol IX-început de secol XX, România avea legislație vizavi de violența domestică și spunea de dimensiunea parului. Ce dimensiune să aibă parul. Trebuia ca degetul mic și degetul mare să fie unite. Dacă era mai gros, era o problemă. Nu trebuia să se rupă în timp ce ne loveam consoarta. Trebuia să lovim cu palma deshisă, nu cu pumnul. Toate astea erau în legi. Dacă lucrurile astea se întâmplau, și în fața judecătorului tu erai nevinovat, pentru că femeia, de foarte multe ori, era mai mult decât un animal . Principala ei funcțiune era să prăsilească, să facă copii. În rest, Dumnezeu cu mila. Și atunci, tu vorbești de chestii soft: abuz emoțional. Alea sunt pentru cucoane, mă. La noi, la spațiul românesc, cum zic ăștia de la țară, la noi la țară aici merge frate: „ce a făcut și ăla a dat două pălmi."

Nici în cazul Andrei, din păcate, lucrurile nu sunt departe de această descriere.

Andra: „Poate am căutat protecție. Poate, poate. Am greșit. Tot la el tind, tot la el. Sper să-i schimbe Dumnezeu mintea, adică ce să zic, să găsesc alt tată pentru copilul meu?”

Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!  

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!

Abonați-vă gratuit la newsletter-ul Știrile Pro TV de pe WhatsApp. Primiți în fiecare zi cele mai importante știri pe telefon!