Un patron explică diferențele dintre muncitorii români și italieni. ”A, te doare spatele?”

Galerie foto

 Apartenenţa la blocul comunitar a însemnat însă libertatea de a merge să te angajezi în orice stat membru, fără restricţii, şi permise speciale de muncă. Iar românii au plecat unde au văzut cu ochii.

Campania ''E.U. YES LA VOT'' ajunge şi în agricultura din Italia, la un grup de firme unde lucrează peste 800 de conaţionali.

Aşa arată protofoliul unuia dintre cei mai mari legumicultori din Italia, cu sediul lângă oraşul Ferrara, în provincia Emilia Romagna, unul dintre cele mai mari bazine agricole din Peninsulă. Sere, plantaţii, depozite de sortare şi ambalare, platforme pentru export. Peste tot, muncă de lucru românească.

Cele mai multe lucrează sezonier, vin ori de câte ori sunt chemate. Părăsesc țara cu buletinul şi fac contracte pe 3 până la 6 luni. Muncesc 8 ore pe zi şi sunt cazate gratuit, în spaţii modeste din fermele companiei, oferite de angajator. Rămân lunar cu câte o mie de euro în mână, dar nu se îmbogăţesc, pentru că tot ce agonisesc în Italia merge în renovarea gospodăriilor de acasă şi pentru a-şi ţine copiii la şcoală, liceu şi facultate.

Citește și

Pârvulescu, despre românii care vor ajunge în Parlamentul European: ”Nu au experiență”

Româncă din Italia: "Puneţi-vă în situaţia noastră, dar de nevoie plecăm."

Rareș Năstase: "Dacă aş fi eu patron de fermă acolo în zonă, cât ar trebui să vă dau să nu mai veniţi pe aici şi să munciţi pământ românesc?” Româncă: ”Undeva la 20-25 de milioane de lei, să stăm cu familia. Un 20 de milioane ne-am permite şi am sta la familie.” Rareș Năstase: ”Pe cine aţi lăsat acasă?” Româncă din Italia: ”Fetiţa de 6 ani cu soţul. E greu, dar vedeţi că nu ne permitem să stăm în ţară."

Toate fac un sacrificiu uriaş, pentru că sunt mame care îşi lasă copiii în grija bunicilor şi a altor rude şi îi văd doar câteva luni pe an. Unele reuşesc să îşi aducă şi familia în Italia.

Aici se ambalează usturoi proaspăt cules. O româncă de lângă Craiova explică de ce munceşte aici şi nu în comuna natală, din Dolj.

Româncă din Italia: "De ce să muncesc la un patron care îmi dă 200 de euro pe lună, când pot să iau 1.000 sau 1.500?"

În Italia a învăţat să lucreze pe motostivuitor şi tot în Italia şi-a adus şi soţul şi copiii. Un sfert din populaţia României se află peste graniţe şi aproape că nu există familie care să nu aibă o rudă plecată. Dar e decizia lor, iar apartenenţa la Uniune le-a permis accesul rapid, doar cu buletinul, în spaţiul comunitar.

Suntem liberi să circulăm şi să muncim în alte state membre, fără să mai fie nevoie de permise speciale de muncă sau vize, cum se întâmpla înainte de 2007. Pot începe o viaţă nouă, peste hotare, fără restricţii, cât timp găsesc un loc bun de muncă.

În scripte, un sfert din populaţia României a emigrat. În realitate, s-ar putea să nu fim mai mult de 15 milioane prin ţară, dacă îi punem şi pe cei care muncesc temporar peste hotare.

De guvernanţii noştri depinde dacă fac programe şi politici prin care să îi ţină pe români acasă. Exodul va continua şi e firesc, cât timp oamenii sunt liberi să meargă unde sunt plătiţi mai bine. Dar Uniunea ne dă fonduri generoase pentru firmele româneşti, sunt bani nerambursabili care generează dezvoltare şi locuri de muncă mai bine plătite. Şi pentru cine nu îşi mai aduce aminte în ce situaţie eram înainte de aderare, elocvente sunt cozile pe care le fac în prezent cetăţenii moldoveni, la Bucureşti, în goana după cetățenia română şi, implicit, după acces către Europa.

Şi odată ajunşi în străinătate, românii angajaţi trudesc de două ori mai mult decât localnicii. Cel puţin asta susţine patronul grupului italian din regiunea Emilia Romagna. De aici şi interesul său pentru a angaja cât mai mulţi din România. În lunile de cules, poate avea şi 800 de sezonieri în fermele sale şi pe toţi îi aduce din zonele Dolj şi Bistriţa.

Patron italian: "Trebuie să ne folosim mintea mai mult. Și italienii trebuie să muncească mai mult. Spun: "Românii vin aici şi ne iau locurile de muncă", "Bine, atunci veniţi de mâine dimineaţă să munciţi ce fac românii!". ”Păi m-ar durea spatele", "A, te doare spatele?”. Dar nu prea mai sunt italieni care să vină să lucreze în agricultură, sunt tot mai puţini."

La fermă ajung periodic reprezentanţi ai marilor retaileri din toată Europa. În această zi au venit în vizită directorii de vânzări ai unui lanţ francez, care vor să importe fructe, pe următorii 2 ani. Acesta e marele avantaj al pieței unice: furnizorul italian încheie contracte, lanţurile mari de hiper-marketuri, pentru mai multe ţări. Exporturi mari, care se bazează pe munca românilor.

Director de vânzări Italia: "Estimăm că în următorul an vom avea undeva la o mie de angajaţi. Şi din fericire există această oportunitate de a aduce lucrătoare din România, pentru a ne extinde activitatea, altfel am avea probleme. Sunt binevenite, sperăm să continuăm să angajăm!"

Reprezentant companie: "Avem femei care vin numai campania de iarnă sau vin vara, că iarna nu pot. Sunt copiii la şcoală. Vin vara mamă cu fiică, mamă cu fiu, când scapă de la şcoală. Le oferim cazări, le oferim transport la lucru. Cu doctori dacă au de făcut vizite medicale."

Românii ţin sus agricultura europeană, fie că e vorba de Italia, Spania sau Germania. Avem în schimb, în România, programe cu fonduri europene, special create pentru a-i aduce acasă.

Pot obține fonduri nerambursabile de 40.000 de euro, plus cursuri de antreprenoriat, pentru a-și deschide mici afaceri în România. Mai primesc şi 10 mii de euro, primă de relocare în ţară, iar consultanta pentru deschiderea afacerii e gratuită.

Programul se numeşte Start Up-Diaspora şi se derulează prin 29 de organizaţii din toată ţara. Finanțarea, în valoare de 30 milioane euro, este realizată prin Programul Operațional Capital Uman, însă la fel de adevărat este şi că programul este mai mediatizat în ţară, decât printre românii plecaţi peste hotare.