6 milioane de români păcăliți de mirajul îmbogățirii, după Revoluție. Evoluția sistemului bancar după „Caritas" și „FNI"

Galerie foto

„Caritas", „Safi" sau „FNI", au lăsat milioane de oameni fără banii pe care-i strângeau la ciorap. Noul sistem bancar s-a construit greu, cu bănci falimentare și clienți păgubiți.

Campania Știrilor PRO TV, "După 30 de ani", vă prezintă cum a evoluat și s-a întărit sistemul nostru financiar, de multe ori pe sănătatea românilor.

În timpul Republicii Socialiste România, atunci când se tindea spre un egalitarism utopic, existau totuși clase privilegiate - oamenii regimului sau cei care lucrau în sistemul de alimentație publică.

Ei sunt cei care aveau tot timpul masa plină. Dar cei mai mulți români stăteau la cozi nesfârșite pentru o pâine sau o bucată de carne, la rație. Cum nu prea aveai ce cumpăra, banii se adunau la CEC - Casa de Economii și Consemnațiuni. Libretul de economii îți putea aduce dobandă sau Dacia mult visată.

După 1990, himerele care le erau promise românilor în noul sistem capitalist au sărăcit multe familii.

Petre Roman: „Noi am dovedit că putem asigura prosperitatea țării”.

Dobânzi la credite de până la 60% pe an, în anii '90

 

În acea perioadă, să iei un credit bancar era dificil, iar dobânzile ajungeau și la 60 % pe an. Românii nu aveau niciun fel de educație financiară, știau cel mult de casele de ajutor reciproc de la care mai luau împrumuturi- așa că au căzut ușor în capcana unor țepe financiare, ambalate sub forma unor jocuri piramidale sau fonduri de investiții falimentare.

Banii de la CEC au ajuns la Caritas, Gerald, Mondoprosper, Delphin, SAFI sau FNI. Bilanțul aproximativ este șocant: peste 6 milioane de români au contribuit cu miliarde de dolari la afaceri dubioase desfășurate sub ochii sau cu complicitatea autorităților.

Caritas a reușit să păcălească peste două milioane de români

Caritasul este cel care a dat tonul acestor afaceri. Început în 1992 la Brașov și mutat la Cluj, el a reușit să păcălească cel puțin două milioane de români, atrași de mirajul îmbogățirii rapide.

Fondatorul schemei, Ioan Stoica, un obscur contabil, promitea restituirea după doar trei luni a unei sume de opt ori mai mari decât cea investită inițial.

La prăbușirea din 1994 au rămas datorii de peste 450 de milioane de dolari. Totuși, românii nu s-au învățat minte. Nenumărate alte scheme piramidale și de investiții au găurit buzunarele românilor în anii 90.

SAFI - creștere de 40% pe lună a sumei investite

 

SAFI a fost o societate înființată în '93 și administrată de Fondul Mutual al Oamenilor de afaceri, controlat de câțiva politicieni liberali - Viorel Cataramă, George Danielescu sau Dan Constantinescu.

SAFI a scos la vânzare certificate pe care oamenii s-au grăbit să le cumpere, tentați de promisiunea unei creșteri de 40 % pe lună a sumei investite. În 1996, fondul a fost declarat falimentar.

FNI - miracolul înmulțirii banilor

 

Cel mai important fond mutual a fost FNI, adică Fondul Național de Investiții.

Fondul a fost deținut inițial de Sorin Ovidiu Vântu, prin compania SOV Invest, înființată în 1995 la Constanța. Peste 300.000 de investitori care au crezut în miracolul înmulțirii banilor de pe-o zi pe alta au fost amăgiți în acest proiect.

Formal, FNI a fost condus din 1997 de Ioana Maria Vlas.

Românii se imbogățeau de fapt doar pe hârtie. În realitate, nu s-a investit nimic. Fondul doar plimba banii dintr-o parte în alta, de la cei care-i depuneau, la cei care-i retrăgeau.Totul s-a prăbușit în momentul în care nu s-a mai putut acoperi acest sistem piramidal.

Vinovați au fost găsiți Sorin Ovidiu Vântu, Ioana Maria Vlas și Nicolae Popa. FNI a dat faliment în 2000 și a lăsat cu buza umflată sute de mii de români. Statul român a fost direct implicat și păgubit prin garantarea de către CEC a unor investiții la FNI. Și astăzi păgubiții se judecă.

Apariția băncilor private

 

După 1990, s-au înființat o pleiadă de bănci private, multe dintre ele tot afaceri necurate, cu prejudicii în buzunarele deponenților, dar și ale statului. Au dat faliment, arătând o imagine dezastruoasă a modului în care BNR controla și verifica sistemul bancar.

Mugur Isărescu: „O pagubă bancară, o activitate care poate să prăbușească o bancă se poate întâmplă pe parcursul a câteva ore.”

Credit Bank, înființată în 1990, a lăsat în urmă un prejudiciu de 4.000 de miliarde lei vechi la faliment. Unul dintre fondatori a fost controversatul Vasile Gheorghe, zis și Gigi Kent.

Banca Columna, reprezentată de o cutie poștală din Elveția, a avut legături strânse cu fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu.

La Banca Albina, un grup de firme ale unui Italian dubios a lăsat în urmă un prejudiciu dezastruos, de 1.200 de miliarde lei vechi.

La Bankoop, se estimează că un miliard și jumătate de dolari au fost daunele aduse celor peste 600.000 de clienți ai băncii.

Vinovat a fost considerat directorul Alexandru Dinulescu, dar și un acționar important, George Constantin Păunescu.

Falimentul Băncii Internaționale a Religiilor este legat de numele lui Dinel Staicu, iar cel al Daciei Felix de fondatorul Sever Mureșan.

Banca Română de Investiții, care l-a avut președinte pe Nicolae Văcăroiu, și Banca Român de Cont, ambele controlate de Sorin Ovidiu Vântu, au avut același destin- faliment și prejudicii de miliarde.

Banca Română de Comerț Exterior, rebranduita Bancorex, rămâne însă cea mai importantă banca românească din anii '90, cu sucursale la Londra și Roma.

Sute de firme controlate de personaje influente în politică sau afaceriști dubioși sunt încă datoare la Bancorex după ce au făcut împrumuturi fără garanții, dar și mii de lucrători din Ministerul de Interne, servicii secrete au primit împrumuturi pe care nu le-au mai returnat. Vinovați au fost considerați cei din conducerea Bancorexului, deși aceștia nu făceau nimic fără implicarea politicului vremii.

Pentru că situația băncii se degrada s-a decis că „obligațiile de plată", părțile sănătoase ale băncii, să fie preluate de către BCR la privatizare, iar „activele neperformante" de către statul român care și-a asumat toate pierderile prezente, dar și viitoare - peste un miliard de dolari.

Mihai Bogza: „Pentru ca BCR să nu sufere, angajamentele bancorex vor fi garantate de stat”.

Aderarea României la Uniunea Europeană

 

Intrarea în UE a dus la întărirea reglementărilor din sistemul bancar, deși au existat în continuare sincope, au apărut bănci mari care domină și astăzi prin cota lor de piață.

Foarte multe bănci și-au relaxat condițiile de creditare pentru a acapara cote de piață cât mai importante. Creditul cu buletinul a încurajat românii la consum, populația tânăra dinamică a ajuns datoare sistemului bancar care practică dobânzi peste media europeană, în defavoarea consumatorului român. Boomul imobiliar a fost finanțat de creditele date ușor, iar mirajul unor monede volatile precum francul elvețian a păcălit pe mulți.

Criza economică din 2007-2008 nu a avut același unde seismice ca dezastrul bancar din anii anteriori, în special pentru că băncile se restructuraseră, dar și pentru că greul a fost suportat de populația îndatorată excesiv. Reglementările Băncii Centrale au ajutat la curățirea de credite neperformante, contractele au devenit mai clare, iar zecile de mii de procese au obligat băncile la contracte transparente și fără comisioane ascunse.

Există și astăzi Instituții nebancare, așa-zisele IFN-uri,care scapă de controlul BNR și care practicădobânzi foarte mari pe termen scurt, dar acestea reprezintă o cota de piață mică.

Mugur Isărescu: „Despre aceste IFN-uri nu am o părere foarte bună, o să cer să se facă o dezbatare.”

La 30 de ani de la schimbarea regimului politic, creditarea și economisirea privată reprezintă motorul dezvoltării societății, iar sistemul financiar pare întărit, deși acest lucru s-a întâmplat pe sănătatea, timpul și banii românilor.