La 30 de ani de la Revoluție, Sănătatea românească încă își caută leacul

Nu există aparatură ultra-performantă, însă pregătirea suplimenta mare parte a lipsurilor.

După '89, sănătatea a trecut printr-un lung șir de reforme nereușite, iar noi toți am avut de suferit, odată cu sistemul.

Generațiile riguroase creșteau într-o societate în care oamenii aveau acces la medicină gratuit. În toate satele și comunele existau cabinete unde lucrau medici obligați de repartiția primită la finalul facutatii, iar fiecare român era arondat unui cabient. Existau doctori în toate școlile și întreprinderile comuniste, iar specialiștii primeau pacienți la consultații în policlinici și doar cu trimitere ajungeau la spital, unde erau internate doar urgențele și cazurile grave. În ciuda propagandei de partid, medicii știau că nu aveau acces la aparatură de ultima generație sau la tratamente de medicină pe care unii și le procurau pe sub mână. Facultatea de Medicină era, însă, riguroasă, iar absolvenții bine pregătiți. Doctorii erau bine plătiți și aveau un statut privilegiat. Somitățile vremii erau medici-școală care își puneau știința în mâinile celor tineri.

Sistemul PCR, adică „pilă, cunoștințe și relații” funcționa din plin, iar Celebrul Kent sau pachetul de cafea deschideau cu mai mult zâmbet cabinetele specialiștilor.

Un dezastru ieșit la iveală după Revoluție

Spitalele erau însă sărăcăcioase, uneori infecte. Așa se explică cel mai mare dezastru al sistemului sanitar, când peste 13.000 de copii au fost infectați cu HIV în spitale din cauza instrumentarului nesterilizat. Aceste date au ieșit la iveală după Revoluție, când echipe de jurnaliști și medicii au intrat în spitalele din țara noastră. Imaginea era dezolantă. În această perioadă, pe fondul dispariției repartiției și a lipsurilor din sănătate, mii de absolvenți de medicină aleg să plece în Germania sau Statele Unite ale Americii. A fost primul val de migrație. În primii ani de după Revoluție, sistemul a funcționat din inerție și prima reformă a apărut în 1997, când s-a dat legea privind înființarea Casei de Asigurări de Sănătate, care avea scopul de a colecta contribuții de la salariați.

Ministrul Sănătății din 1997, Ștefan Drăgulescu: „Rădăcinile acestei crize sunt mult mai adânci. Ele se regăsesc în însăși structura de bază a sistemului, gândită și construită pe principiile comuniste”

Sumele ar fi trebuit să fie folosite pentru finanțarea sistemului. Doar că, văzându-se cu foarte mulți bani în visterie, parte din fonduri au trecut la buget. Și iar sistemul s-a trezit subfinanțat și mai mult căpușat de cei ce ar fi trebuit să-l conducă.

Dosare penale, în ultimii ani

În ultimii ani, polițiștii au făcut 50 de dosare penale pentru decontări ilegale de medicamente, paguba invocată fiind de 10 milioane de euro. Fostul președinte Mihai Burcea și 23 de angajați ai Casei au fost suspectați că au creat un grup infracțional.

Și fostul președinte Lucian Duță e acuzat că a luat mită 8,6 milioane de euro de la reprezentanții a două firme de software, pentru încheierea și derularea unor acte adiționale la contractele privind Sistemul Informatic Unic Integrat al Asigurărilor de Sănătate, implementarea Cardului Național de Asigurări Sociale de Sănătate.

În 1997 se privatizează medicina de familie

 

Odată cu înființarea Casei se privatizează medicina de familie. Satele erau deja golite de medicii plecați să profeseze la oraș. Doctorii își pot cumpăra cabientele medicale, astfel că policlinicile dispar una câte una. Acesta e și momentul în care cabinetele sătești se golesc de medici. Goale sunt și azi.

În anii 2000 sănătatea intră în colaps. Datoriile de 700 de miliarde de lei vechi la medicamente și materiale sanitare blocau activitatea farmaciștilor. Spitalele ajung să fie sufocate de pacienții veniți aici cu afecțiuni ușoare, din cauza că nu mai au medici de familie.

Sistemul era așa de sărac, încât, înainte de a intră în operație, pacienții sunt puși să-și cumpere materiale sanitare, inclusiv banala ață chirurgicală. În 2002 apar primele expertize internaționale care îndeamnă la reformarea sistemului spitalicesc. Managerii erau numiți politic și unii dintre ei încep să subțieze bugetele ca să-și încarce buzunarele. În ultimii ani, 70 de persoane au ajuns în fața procurorilor, fiind suspectate că au furat din banii bolnavilor.

Procurorul șef al DNA din 2016, Laura Codruța Kovesi: "Cu siguranță, corupția în sănătate este rezultatul unei modalități netransparente de folosire a bugetului public".

Pe fondul slăbiciunii sistemului sanitar, apar spitalele private. Oamenii au o alternativă, dar sunt conștienți că plătesc de două ori pentru un serviciu medical: din salariu și la casiera privatului. În acest moment, în toată țară sunt 367 spitale de stat și în curând raportul stat-privat va fi de unu la unu.

Cristian Hotoboc, reprezenant al patronatului Spitale Private: „200 de unități sanitare. Acum vb de aproape jumătate din numărul spitalelor publice. Sigur, nu la nivelul acela ca număr de paturi și cazuri tratate” Pacienții au început să se plângă că și sistemul privat a prelaut din metehnele celui de stat: cozi la medici, timpi scurți de consultații.

În 2011, guvernul Emil Boc decide să închidă 67 de spitale considerate neperformante. Măsura stârnește proteste de amploare.

Medicii decid să emigreze

 

Primăriile n-au bani să bage în clădirile părăginite. Unele erau ruine, altele mai aveau doi, trei medici. În cele mai multe, găseai doctori pensionari aduși de acasă să salveze bolnavii.

Toate aceste neajunsuri au scăzut încrederea în doctori și actul medical. Numărul proceselor de malpraxis crește de la un an la altul. Pe acest fond, 15.700 de medici decid să plece în străinătate. Pe unii i-am regăsit în satele din Germania sau Franța. rupți de realitățile unui sistem care i-a dezamăgit. În ultimii 30 de ani, sumele alocate sistemului sanitar au crescut de la un an la altul, dar calitatea serviciilor medicale n-a ținut pasul cu aceste alocări.

Criza continuă, iar sistemul și-a arătat fața criminală

 

Spitalele sunt în continuare subdeservite, deși salariile medicilor s-au dublat anul trecut. În continuare, sunt acceptate plățile informale, iar cei care au bani se duc la privat sau în străinătate. Pentru că în momente de criză, sistemul și-a arătat fața criminală.

Zeci de tineri răniți la Colectiv au murit din cauza infecțiilor din spitale.

În țara lui „avem de toate”, oamenii încă plătesc scump un serviciu care ar trebui să fie gratuit.

Sistemul e finanțat din patru surse: minister, Casa de asigurări, consilii locale și județene și noi, românii care acceptăm încă să scoatem bani din buzunar pentru servicii teoretic gratuite. Sănătatea n-are nici o șansă de vindecare dacă nu se renunță la numirile politice în posturile de medici și la celebrul plic. Corupția din sistemul din sistem înseamnă, de fapt, atentat la siguranța națională, o plagă deschisă pentru un popor care de 30 de ani își caută vindecarea.