Motivarea negativă a copilului poate avea efecte dramatice în timp. Ce nu este bine să-i spuneți și cum îl puteți motiva

În cultura noastră există două moduri de a motiva copiii.

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „O modalitate pozitivă să zici 'Super, ce bine ți-a ieșit, mai încearcă o dată', și o motivație negativă, adică această convingere că, dacă amenințăm copilul, o să fie motivat să ia măsuri, și atunci îi spunem că nu o să fii în stare, că o să râdă ceilalți de tine. Să facă că vrem noi”.

Motivația negativă provoacă frică. Pe termen scurt, copilul se poate mobiliza de frică. Pe termen lung, efectele sunt catastrofale.

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Se dezvoltă această convingere că eu, de fapt, nu sunt bun de nimic, nu sunt în stare, sunt inferior celorlalți. E un bagaj prea mare în viața de zi cu zi. Eu nu pot, nu mă descurc și o să-mi fie teamă, o să evit”.

Citește și

Cinci copii au murit îmbrățișați după ce casa lor a luat foc. Mama ieșise în oraș să bea

De aceea, indiferent de situație, copil se motivează așa: „Încearcă!”, „Te pricepi!”, „Poți!”. „Hai să vorbim!”, este singurul lucru pe care vrea să-l audă copilul. „Nu te judec, nu te cert. Doar te ascult! Sigur apar soluții la propriile probleme”. Se numește flexibilitatea psihologică a părintelui.

Gaspar Gyorgy, psiholog clinician: „Să găsească o oarecare flexibilitate pentru că, de fapt, a fi funcțional înseamna a fi flexibil din punct de vedere psihologic și emoțional”. „Vorbește cu mine”, este invitația pe care o face, tot timpul, părintele.