De ce nu este bine să folosim motivarea negativă în educarea copiilor? Specialist: ”Efectele sunt catastrofale”

În cultura noastră, există 2 moduri de a motiva copiii.

Bogdana Bursuc psiholog clinician: ”O modalitate pozitivă - să zici super, ce bine ți-a ieşit, mai încearcă o dată - şi o motivație negativă, adică această convingere că, dacă amenințăm copilul, o să fie motivat să ia măsuri și atunci îi spunem că nu o să fii în stare, ca o să râdă ceilalţi de tine. Să facă că vrem noi”.

Motivația negativă provoacă frică. Pe termen scurt, copilul se poate mobiliza de frică. Pe termen lung- efectele sunt catastrofale.

Bogdana Bursuc psiholog clinician: ”Se dezvoltă această convingere că eu de fapt nu sunt bun de nimic, nu sunt în stare, sunt inferior celorlalți. E un bagaj prea mare în viaţa de zi cu zi. Eu nu pot, nu mă decurc și o să-mi fie teamă, o să evit”.

De aceea, indiferent de situaţie, copil de motivează aşa – "încearcă", "te pricepi", "poți". "Hai să vorbim!" E singurul lucru pe care vrea să-l audă copilul. Nu te judec, nu te cert. Doar te ascult! Sigur apar soluții. La propriile probleme. Se numește flexibilitatea psihologică a părintelui. Gaspar Gyorgy psiholog clinician: ”Să găsească o oarecare flexibilitate pentru că, de fapt, a fi funcţional înseamnă a fi flexibil din punct de vedere psihologic și emoțional”. Vorbește cu mine - este invitaţia pe care o face, tot timpul, părintele.