Carina Coșăreanu, psiholog clinician: „Cearta de la bani în cuplu înseamnă strategii de apărare, învățate în copilărie”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Andreea Groza: Cum începe cearta de la bani, în cuplu?
Carina Coșăreanu: „Nu venim într-o relație fără bagaje, ci cu nevoile nesatisfăcute din copilărie, cu dorințe din copilărie. Și atunci și relația cu banii, în cuplu, continuă tiparele din copilărie. După ce am văzut în familia de origine atât de multe certuri în jurul banilor, ne e frică să abordăm acest subiect în cuplu. Dar trebuie comunicat, că așteptările noastre să fie predictibile. Așa formăm siguranța în cuplu”.
Andreea Groza: Ce comunicăm?
Carina Coșăreanu: „Psihoterapeuta Esther Perel spune că, după ce formăm un cuplu, ar trebuie să avem o întâlnire, undeva seara în oraș, în care să vorbim despre bani. Sunt multe emoții într-o astfel de discuție”.
Dar când exprim părerea mea despre bani și relația pe care o am cu banii, ofer predictibilitate partenerului. Și, automat, siguranță. Exprim ce aștept și ulterior. Spre exemplu, mă aștept că partenerul să facă cumpărăturile săptămâna asta. Nu îi comunic, dar, la finalul săptămânii, îi spun: ”Săptămâna asta nu ai fost în stare să faci cumpărăturile!”. Primul și ce-l mai important lucru în relația cu banii în cuplu este să spui ce aștepți. Și nu să nu treci direct la reproșuri și ceartă, fără să fi comunicat înainte ce îți trece prin cap.
Andreea Groza: Cum exact facem asta?
Carina Coșăreanu: „De exemplu, astea sunt nevoile mele de vacanță. Din astea, atât pot eu să plătesc. Îmi comunic nevoile, e un mod de a mă simți în siguranță. Comunic ce vreau în prezent și ce pot să fac”.
Cei mai mulți oameni însă reacționează decât acționează. Adică reacționează după tiparul învățat când erau copii. Așa apar cele mai multe certuri, pe care noi le legăm de bani, dar sunt, de fapt, legate de siguranță.
Cu psihologul descoperi contextele, în care ți se activează aceste mecanisme de apărare. Și apoi înveți să te ancorezi doar în prezent, să fii curios de prezent. Și să nu acționezi conform unui tipar învățat acum 20, 30, 40 de ani.