Situaţia în care trebuie să îi minţim pe copii. Sfaturile psihologilor

Vestea bună e că există antidot pentru aceasta paralizie de moment. Se numeşte...încrederea în propria persoană. Şi se învaţă... încă de la vârste fragede.

Un câine creşte încrederea în sine a unui copil. Vorbim despre un concept - încredere în propria persoană - care este tratat în mii şi mii de manuale de psihologie. Ne uităm şi la ce ne spun cercetările asupra psihicului uman:

Conf. dr. Georgeta Panisoara, Facultatea de psihologie: „Creierul nostru gândeşte negativ pentru că e setat să se gândească la pericole şi îl învăţăm să vadă lucruri pozitive în viaţă. Cum? Cu încredere în propria persoană. Ne explica un profesor universitar în psiho-pedagogie:

Prof. Univ.Ovidiu Ion Panisoara, Facultatea de psihologie: „Încrederea în sine se construieşte la şcoală şi se dezvoltă acasă. nu se construieşte acasă şi dezvoltă acasă, cel mai important este profesorul! Prima regulă este progresul, copilul trebuie să plece acasă cu mai mult decât ieri. A doua lege a provocării - să vină profefesorii cu ceva nou. A treia regulă este a varietăţii, ne obisnuim cu orice şi ne plictisim de orice, din când în când schimbi chiar dacă e bine".

Citește și

Doi minori au ajuns cu arsuri grave la spital dintr-o greșeală a tatălui. ”Nimic intenționat”

Ce îi rămâne de făcut părintelui? Să asigure bună circulaţie a mesajelor...esenţiale. Am încredere în tine! Ne descurcăm amândoi, împreună! O să fie bine!

Cel mic suferă deja de neajutoarare... dobândită. Face, dar orice acţiune debutează cu verbalizarea "nu pot!" Nu va ieşi singur din impas. Dacă ajunge să creadă că nu poate, nu va încerca. Trebuie deci cineva să îl mintă, ca să îl ajute să aibă succes.

De aceea trebuie să îi simulaţi succesul. Mergeţi împreună să pescuiţi spre exemplu. Mai greu ca cel mic să se decurce din prima. E treaba părintelui să îi pună un peşte în undiţă, fără să fie văzut. Aşa apare "pot şi eu!"