Fumatul duce la parodontoză. Care sunt primele semne ale problemelor gingivale
Your browser doesn't support HTML5 video.
Consecința celor două fenomene - unul imunologic și unul chimic - se numește boala parodontală sau, popular parodontoză. Vedem ce e de făcut în stadiile avansate ale bolii. Prin… țigară după țigară, sistemul imunitar pierde lupta din cavitatea orală. Pe această mucoasă locuiesc peste 500 de tipuri diferite de bacterii, care au nevoie de echilibru. Fumatul va determina speciile agresive să prospere.
Dr. Mihai Cirstea, medic chirurg: „La baza coroanei dentare, la coletul dentar acolo își fac treaba. De acolo încep problema, detașează gingia de pe dinte pentru a penetra mai adânc țesuturile de suport dentar.” La început apare o inflamație - gingia devine mai roșie. Apoi, pe lânga dinți, se formează pungi cu bacterii. În lipsa tratamentului, bacteriile își continuă drumul spre rădăcina dentară. Odată ajunse aici, apare mobilitate dentară. Urmată de pierderea tuturor dinților. Din fericire, soluția de protezare este rapidă:
Dr Mihai Cirstea, medic chirurgie dento-alveolară: „Toate vor fi unite între ele - implanturile - printr-o singură lucrare, iar presiunile vor fi dispersate la toate implanturile. De exemplu - la maxilar, clasic de pun clari 6 implanturi, la mandibulă – 4 . La un singur implant, se așteaptă vindecare osului și apoi va fi inserat la 3-4 luni după inserție.” Pierderea dinților implică însă și resorbii osoase majore:
Dr. Anca Rusu, medic chirurgie dento-alveolară: „În situația cu resorbitii osoase severe medicul va trebui să aleagă între varianta de implanturi subperisoatale și impalnturi zigonatice. Implanturile subperiostale se potrivesc și la mandibulă, la maxilar inferior unde frecvent de apar resorbii servere. Implanturile zigomatice intră în oasele zigomatice, aflate sub ochi. Implantul sub-periostal este un schelet metalic complet, sub gingie.”
Dr Anca Rusu, medic chirurgie dento-alveolară: „Acest schelet metalic e fixat la rândul lui cu niște șuruburi de fixare pentru a asigura stabilizare acestui sistem. Peste acest sistem vine o lucrare fixă, cu care pacientul poate mânca, se poate bucura de avantajele unei vieți normale. Acest sistem se potrivește pacintilor considerați fară speranță, cu o resorbție extremă, la care reconstrucția osoasă nu putea fi realizată.”