Cum scăpăm de dependenţa de ţigări. Etapele prin care trebuie să treacă un fumător pentru a renunţa la ele

Dependenţa fizică e mare? Vă ajuta medicamentele. Care inhiba receptorii de nicotină. Ca orice medicamente pot da reacţii secundare. Se confunda uşor cu reacţia de sevraj la nicotină. Vorbiţi cu medicul despre tot ce simţiţi.

Nu puteţi vorbi imediat cu medicul care v-a recomandat medicamente antifumat? Pe orice pachet de ţigări este un tel verde. Sunaţi şi veţi fi lămurit.

Un dependend de cafea crede că doar mirosul îi face neuronii să meargă mai repede. Un dependent de nicotină asociază locurile cu o ţigară. Spre exemplu, stau în bucătăriei şi fumez. Se numeşte reflexul condiţionat sau reflexul lui Pavlov.

Reflexul condiţionat se formează prin asociere. Văd o prăjitură -imi ploua un gura, văd o cafea - vreau o ţigară. Am ieşit de la metrou - vreau o ţigară, beau o bere - vreau o ţigară, vorbesc cu colegii la o ţigară. Nu vă lăsaţi de ţigări dacă nu distrugeti acest reflex pe care îl formăm toţi foarte uşor. Cum îl distrugeţi?

Citește și

Un tânăr a încercat să treacă prin Vama Nădlac țigări în valoare de 100.000 de lei

"Am venit sus pe bloc pentru o singură ţigară, un efort prea mare pentru un singur fum. Dar să urcaţi sus pe bloc doar ca să fumaţi înseamnă primul pas să renunţaţi la ţigări".

Ţigara la ultimul etaj va complica existenţa. Dar rupe automat reflexul condiţionat.

A doua dependenta psihologică în privinţa fumatului o formăm în zona din creier care procesează emoţiile, dar şi sevrajul. Se numeşte amigdala. Nu ştie să facă diferenţa între "Mă simt rău că nu am mai fumat demult o ţigară" şi "Mă simt rău că m-a certat şeful".

Şi nefumătorii simt frica, supărare, agitaţie şi nu îşi rezolvă aceste stări printr-o ţigară.

Cele două dependente psiholgice sunt primele care trebuie identificate şi rezolvate. Abia apoi va ajuta medicamentele destinate dependenţei fizice.