CSID. Care este riscul unei respirații preponderent orală la vârste mici
Your browser doesn't support HTML5 video.
Apoi, efectele se văd chiar și la nivelul toracelui. Pentru că respirația pe gură îl deformează. Manuela Rizescu, medic primar ORL: ”Plămânii nu se umplu complet la o respiraţie pe gură, nasul are alt tiraj şi toracele se deschide, cei care rerpirăm pe gură avem senzaţia că ne sufocăm ei au un torace aplatizat de mutle ori când îi văd mă uit şi la torace”.
Vegetaţiile adenoide - sau polipii - fac parte din sistemul imunitar. Dacă un copilaş se naşte cu aceste formaţiuni prea mari, nu va respira corect pe nas. Şi va începe să tragă aer pe gură. Aşa i se deformează toracele. Iar maxilarul inferior vine în faţă.
Copilul nu va muşca corect şi va avea nevoie de aparat ortodontic să corecteze muşcătura. Doar pentru că polipii prea mari, constituţional, nu sunt îndepărtaţi chirurgical la timp.
Manuela Rizescu, medic primar ORL: ”Operaţia de polipi se face între 3 şi 5 ani, cu cât înaintăm în vârstă cu atât obstrucţia nazală deformează şi închiderea gurii evităm să ajugnem după 6 ani„.
Odată îndepărtat obstacolul fizic, copilul va respira normal, pe nas.
La vârsta mică nu doar polipii sunt motiv de respiraţie orală. Ci şi alergiile.
Monica Schifirnet, medic primar alergolog: ”Sistemul imun are nevoie de o perioadă de a se sensibiliza la mediul respirator, dar şi alergeni alimentați. Depre alergenii repsortori persoana trebuie expusă 1-2 ani.
După 2 ani de obicei, apar reacţiile alergice care privesc nu doar nasul, ci tot arborele respirator. Copilul poate repira pe gură din cauza inflamaţiei alergice. Nu poate însă să se exprime şi cee ce se vede mai bine vor fi infecţiile respiratorii mai dese.
Alergia este o boală a întregului organim şi trebuie controlată cât mai rapid. Înainte ca cel mic, din cauza respiraţiei orale să aibă toracele aplatizat ori maxilarul modificat. De asemenea, îşi poate pierde mirosul şi gustul.