Copilul trebuie să vadă doar încredere în propriul părinte şi nu frică. Cum ne creştem micuţii

Situaţiile în care păreţi neputincioşi influenţează dezvoltarea celor mici. Mintea lor, încă neformata, se aliniază la ele. Terenul perfect pentru viitoare dependente.

Ce-ai făcut? Unde ai fost? Pe unde ai umblat? Nu vă chestionaţi copilul permanent, spun psihiatrii şi psihologii. Ci demonstraţi-i că sunteţi disponibili să îl ascultaţi.

Te ascult să îmi spui ce vrei tu!. Dacă vrei!. Cu această abordare copilul capăta CURAJ să vorbească real cu părintele.

Vrea să vă certe? E foarte bine pentru că arată tocmai curajul de a vorbi deschis cu proprii părinţi.

De la 6 până la 24 de ani copilul îşi doreşte doar să fie diferit faţă de părinţii lui. Aşa se dezvoltă creierul uman.

Gaspar Gyorgy, psiholog: "Dacă părinţii nu îi permit copilului să fie diferit, atunci conflictele se vor tranfom în război, în care fiecare va încerca să dea cât de tare poate ca celălalt să nu se schimbe".

Misiunea părinţilor este să scoată în evidenţă diferentele dintre ei şi copil. Şi nu asemănările. Pe de altă parte, conflictele sunt absolut normale şi fac parte din aceeasi dezvoltare emoţională.

Increderea copilului în propria persoană creşte. Aşa că orice ceartă urmată de împăcare e, de fapt, în avantajul psihologic al copilului.

În aceste conflicte, care sunt absolut normale, încercaţi să excludeţi pedeapsa. Pentru că doar întăreşte comportamentul negativ.

Pedeapsa va repeta faptele negative. Mai întâi, explicaţi-i că acţiunile lui au consecinţe. Şi-a lovit fratele, putea să-i spargă capul! Explicaţi-i aşadar consecinţă în loc să-l pedepsiţi.

Indiferent de problemele inerente pe care le aveţi nu vă dezvăluiţi neputincioşi în faţa copiilor. Cei mici trebuie să vadă doar încredere în propriul părinte şi nu frică. Cu acesta atitudine, repetaţi-le constant: “Ai încredere în tine!”. Şi “Ai încredere în mine că sunt de partea ta! Vom găsi soluţii împreună, indiferent de probleme!”.