Bunicii care au grijă de nepoți trăiesc mai mult și sunt mai fericiți. Beneficiile asupra copiilor
Your browser doesn't support HTML5 video.
Cercetătorii au stabilit corelații între starea de sănătate și echilibrul emoțional al copiilor și faptul că sunt crescuți de bunici. Dar și între durata de viață și nivelul de fericire al celor care petrec mult timp cu copiii copiilor lor.
Suntem martorii unui experiment. Ziua Bunicilor, organizată pentru preșcolari. Înșirați pe marginea ringului, reprezentanții noii generații de vârstnici butonează febril telefoanele inteligente.
În 2019, și bunicii sunt smart. Mulți stau mai mult pe Facebook decât cu nepoții, își iau informații - inclusiv cărți de bucate - mai mult din mediul online, decât de la prieteni și din bibliotecă.
Adriana Stere: “O să plecăm doct de la un proverb englezesc: ‘It takes a village to raise a child’. Adică e nevoie de tot satul, ca să crească un copil. Evident, rolul primordial în a-l ridica pe cel mic copăcel îl au mama și tata, dar foarte importantă e și contribuția altor actori. Familia extinsă, în special bunicii, dar și tot restul neamurilor. Iar parteneriatul dintre toate entitățile se va vedea la maturitate.”
Dan Prediger, coordonatorul gradiniței: “Avem bunica profesoară și a trebuit să își ia liber de la școală... despărțirea e destul de grea. Asta e. E clar că își iubesc bunicii foarte mult și asta ne bucură. Dacă plângeau când veneau bunicii era o tragedie. E bine că plâng după ce pleacă.”
Vorbim însă despre un model cultural în schimbare. Spre deosebire de acum 100 de ani, când locul copiilor era pe lângă vatra bunicilor, astăzi un sfert din pensionarii care trăiesc în orașe sunt încă în câmpul muncii. Au chiar ei atât de puțin timp liber, încât n-ar face față și unui post, chiar și cu normă redusă, de bonă.
Adriana Stere: „Ar trebui să ne întrebăm totuși ce le iese bunicilor la afacerea asta. A dat deja un răspuns o echipa mixtă de cercetători elvețiano-germană. În cercetare au fost cuprinși 500 de subiecți cu vârste între 70 și 103, din trei caregorii - fără nepoți, cu nepoți, dar neimplicați în creșterea lor, și cei care petreceau mult timp cu copiii copiilor lor. Concluzia a fost că cei din urmă trăiesc mai mult și mai fericiți.”