La 3 ani de la Colectiv s-au schimbat doar declarațiile lui Ponta și Bănicioiu. De la ”avem tot” la ”nu eram pregătiți”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Galerie foto
Colectiv a făcut 64 de victime, iar a 65-a, un supravieţuitor, şi-a pus capăt zilelor de durere. Se spune că este tragedia care a schimbat România. Realitatea dură ne arată însă că autorităţile nu au învăţat nimic. Şi astăzi, cluburile funcţionează tot fără autorizaţie de securitate la incendiu, iar spitalele sunt neschimbate, pline de bacterii periculoase. Rămaşi fără lacrimi, părinţii care şi-au pierdut copiii speră totuşi să apuce ziua în care vinovaţii vor fi pedepsiţi.
Părinţi orfani de copii, traume fizice şi psihice, un sistem sanitar putred, cluburi în afara legii şi un proces care stagnează de 3 ani. Asta a lăsat în urma incendiul de la Colectiv, o tragedie din care cei care ne conduc nu au învăţat nimic.
Jean Chelba, alintat "tataie", şi-a pierdut băiatul, în vârstă de 33 de ani, în spitalele din România. Pe 30 octombrie, Alex Chelba filma concertul celor de la Goodbye to Gravity. După incendiu, a fost transportat la Spitalul Floreasca, apoi, în aceeaşi seară, la Spitalul Pantelimon. Avea doar 25% arsuri.
Jean Chelba: "L-am găsit sâmbătă dimineaţa în fund, stând în pat, mânca iaurt cu fructe."
Marţi spre miercuri noapte, starea lui Alex s-a agravat, iar întrebările părinţilor nu mai primeau răspunsuri.
Jean Chelba: "Nu ştiu, întrebaţi-l pe medicul cutare. Nici la asta nu ştiu, întrebaţi pe nu ştiu care. Nici pe ăsta."
Joi, Alex era intubat şi inconştient, iar conducerea spitalului a decis să îl transfere la Spitalul de Arşi. Era al 3-lea spital la care ajungea în mai puţin de o săptămână.
Sâmbătă, Alex a murit.
Reporter: "Ce v-au zis medicii când Alex a pierit?” Jean Chelba: ”Din cauza infecţiilor a făcut stop cardio-respirator şi a murit. Cinici, fără empatie."
Chiar dacă zeci de răniţi erau înghesuiţi în nişte spitale improprii pentru îngrijirea marilor arşi, iar medicii erau depăşiţi de proporţiile dezastrului, în primele zile după Colectiv, mesajul Guvernului Ponta era… încurajator.
Victor Ponta, pe 31 octombrie 2015: "Înţeleg că acum avem absolut tot ceea ce ne trebuie, cum am avut, de altfel, şi azi-noapte. Tot ceea ce ţine de îngrijirea medicală este asigurat."
Victor Ponta, pe 21 octombrie 2018: "Condiţiile din spitale, repet, nu era pregătită România atunci.” Reporter: ”De ce nu aţi ieşit atunci, să spuneţi că România nu face faţă, iar mesajul a fost cu totul altul, că nu avem nevoie de ajutor?” Victor Ponta: ”Aş vrea să nu mă judecaţi pentru ce nu am făcut.” Reporter: ”Nu aţi recunoscut condiţiile din spitalele din România.” Victor Ponta: ”Eu nu cred că m-a acuzat cineva şi ştiu acest lucru."
Jean Chelba: "Ponta. Primul ministru e vinovat pentru că el era partea executivă care trebuia să activeze mecanismul de intrajutorare europeană."
La fel ca premierul Ponta, ministrul Sănătăţii, Nicolae Banicioiu, dădea şi el asigurări că totul este sub control.
Nicolae Bănicioiu, pe 1 noiembrie 2015: "Chiar nu avem nevoie de nimic în acest moment. Momentan, noi ne descurcam foarte bine. Ne descurcam foarte bine, iar medicii noștri pot face faţă cu brio oricărei situaţii."
Nicolae Bănicioiu, pe 21 octombrie 2018: "Nu am reuşit să-i salvăm pe toţi, dar din păcate, ăsta era potenţialul României la acea oră. Unii doreau neapărat să-i transfere la anumite clinici private, care nu erau pregătite. Nu stăteam atunci să facem chestiunea asta.”
Cristina Matache, mama Alexandrei Matache: "Vinovatul principal este statul român, țara în care locuim."
Cristina Matache a rămas fără singurul copil pe care îl avea. Fiica sa, Alexandra, a pierit după 2 zile de la Colectiv, la Spitalul Bagdasar Arseni.
Cristina Matache: "Nu pot să cred că au trecut 3 ani. Tot am senzaţia că poate vine. Dar nu, asta e doar senzaţia mea uneori. E plecată prea departe ca să se întoarcă. Şi prea departe şi prea devreme."
La 3 ani distanţă, camera sa a rămas la fel cum a lăsat-o pe 30 octombrie 2015.
Cristina Matache: "În momentul în care iau hăinuţa, o văd, parcă o văd îmbrăcată cu ea şi atunci o iau şi o pun acolo, o aşez."
În tot acest timp, mama i-a scris Alexandrei scrisori în care i-a povestit ce s-a întâmplat acasă, în lipsa ei.
Cristina Matache: "Ce am făcut de Crăciun, ce am făcut de Paşte, unde am fost în vacanţă cu Lizuca, ce face Lizuca, ce face tataia. I-am povestit în scris despre tot ce se întâmplă aici pe pământ.”
Alexandra ar fi trebuit să aibă acum 29 de ani, să iubească, să râdă, să se bucure de viaţă. Visurile ei s-au oprit, însă, în Colectiv, acolo unde lucra ca barmaniţă.
Costin Mincu, unul dintre patronii clubului Colectiv: "Nu consider neapărat că sunt demn de iertarea lor, dar asta simt să le spun. Că îi rog să mă ierte şi că-mi pare rău că n-am ştiut să fac ceva ca tragedia asta imensă să nu se întâmple.
Eu sunt Costin Mincu şi sunt unul dintre administratorii şi asociaţii clubului Colectiv."
Costin Mincu avea 33 de ani atunci când a pus bazele clubului Colectiv, alături de 2 prieteni - Alin Anastasescu şi Cătălin Gancea, azi anchetaţi cu toţii în procesul Colectiv.
Costin Mincu: "A plecat dintr-o pasiune foarte mare pentru muzică. Colectiv a fost până în momentul tragediei cotat ca cel mai bun club de muzică live din Bucureşti. Investiţia s-a ridicat undeva la peste 160-170.000 de euro. Noi nu am scos bani din clubul ăla. A fost un club făcut din pasiune şi a fost pentru muzică. Ăsta este adevărul."
Cei 3 patroni sunt cercetaţi sub control judiciar şi fiecare îşi caută propria dreptate. În acelaşi proces sunt achetati primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, artificierii şi ofiţerii ISU, care verificaseră localul de mai multe ori. Lipsesc, însă, alţi responsabili, susţine unul dintre patroni.
Costin Mincu: "Procurorii nu au considerat că o parte din responsabilitate este a constructorului. Pe factura noastră, ce am achiziţionat de la dânsul scrie burete phono-absorbant şi adeziv acustic, iar specialistul numit de parchetul general constată că pe facturile lui de achiziţie este burete de tapiţerie şi adeziv de tapiţerie. Aceste documente spun clar că noi am fost înşelaţi de acest constructor. Buretele ăsta poate există şi acum într-o grădiniţă, într-o şcoală, într-un alt club."
Deşi după tragedie s-a constat că localul avea o singură cale de acces, iar acolo intrau uneori şi 600 de oameni, nicio instituţie a statului, care verificase clubul, nu a oprit funcţionarea lui.
Cristian Popescu Piedone, pe 30 octombrie 2015: "Din verificările care le-am făcut, are toate avizele, îndeplinea toate condiţiile, cel puţin din punctul de vedere al primăriei. Restul că cu uşa…"
Şi ofiţerii ISU, cei care se ocupă de prevenţia incendiilor, inspectaseră de mai multe ori locul.
Costin Mincu: "Au spus că e un loc care arată foarte bine, este extrem de înalt, are foarte puţin mobilier. Îmi amintesc, comparaţia a fost făcută cu Centrul Vechi, că nu este un subsol din Centrul Vechi, ci este un club ok. Fiind ofiţeri ai Ministerului de Interne. Dumneavoastră aţi putea să nu credeţi un ofiţer al Ministerului de Interne? Dacă patronii sunt proşti, păi tu ca instituţie trebuie să faci nişte reguli şi nişte norme, încât să îi împiedici să mai fie proști."
La 3 ani de la Colectiv, un simplu afiş ne arată că autorităţile nu au făcut altceva decât să fugă de responsabilitate. La fel ca mii de baruri, cluburi, şcoli sau instituţii publice, Fabrica Pionierul funcţionează şi azi fără autorizaţie de securitate la incendiu.
Adina Apostol este unul dintre supravieţuitorii tragediei de pe 30 octombrie 2015. A avut arsuri pe 60% din suprafaţa corpului, dar şansa ei a fost transferul în Belgia. În 3 ani, a suferit peste 25 de intervenţii chirurgicale, însă pentru rănile sufleteşti nu a găsit un leac.
Adina Apostol: "Psihic sunt tot pe acolo. Tot acum 3 ani. E nepăsarea celor din jur care doare."
Cu toate acestea, se luptă să facă din România o ţară mai bună. După Colectiv, a devenit voluntar într-o tabără Magic Camp, dedicată copiilor care au suferit arsuri grave, la fel ca ea. Nu a găsit, însă, o pulbere magică prin care să vindece întreaga noastră ţară.
Pe 10 august 2018, a ieşit împreună cu părinţii săi în Piaţa Victoriei să protesteze faţă de actuala guvernare şi a primit, în schimb, gaze lacrimogene.
Adina Apostol: "Era un cordon de jandarmi în jurul nostru care ne împingeau. Aveau pur şi simplu scuturile alea să ne sperie, să plecăm. S-au retras câteva minute, după aia iar au început să arunce cu lacrimogene."
A depus plângere la Parchetul Militar, iar acum, pe lângă procesul Colectiv, îşi cere dreptatea şi în acest dosar.
Adina Apostol: "Atunci aveam grefa asta proaspătă. Se învineţiseră câteva zone, a trebuit să fac nişte injecţii şi pe lângă asta am avut şi căile respiratorii afectate."
Mulţi dintre prietenii săi au părăsit ţara sau urmează să o facă. Adina încă mai caută un sens în România.
Adina Apostol: "Nu ştiu dacă mai are rost ca eu să mă chinui, să mă lupt, să stau aici pe barricade să fac ce? Pentru că nu e vorba că noi suntem generaţia de sacrificiu. La noi, generaţia de sacrificiu e după 1989 încoace. Toţi au fost generaţii de sacrificiu."
Zeci de tineri trăiesc de 3 ani încoace în umbra traumelor provocate de un stat bolnav. Atât ei, cât şi părinţii îşi caută dreptatea la tribunal de unde, până acum, nu au primit niciun răspuns.
După aproape 3 ani, judecătorul cazului Colectiv a cerut ieşirea la pensie. Şi vor mai trece probabil alţi ani, în care noua instanţă va audia sute de martori şi va analiza mii de documente până când va da un verdict.
În paralel, părinţii au depus plângere penală la Parchetul General şi împotriva celor care au condus operaţiunile de salvare şi au coordonat spitalele din România: Raed Arafat, Victor Ponta, Nicolae Bănicioiu, precum şi secretari de stat şi directori de spitale.
În timp ce nimeni nu a fost găsit până acum responsabil pentru dezastrul de la Colectiv, supravieţuitorii luptă împotriva sistemului cu propriile arme: educaţie, muzică, generozitate şi speranţă.
Bogdan Moleșag, zis Bobo, a ales să studieze comportamentul uman şi este student în anul 2 la Facultatea de Psihologie.
Pavlos a devenit major şi se pregăteşte să susţină examenul de bacalaureat.
Mumu este în continuare editor la siteul stirileprotv.ro şi foloseşte puterea informaţiei, astfel încât tragedii precum Colectiv să nu se mai repete.
Iar povestea lui Tedy Ursuleanu a devenit subiectul unui spectacol de teatru, intitulat "153 de secunde", o referinţă la timpul în care totul a ars în clubul morţii.
În schimb, pentru părinţii copiilor decedaţi au mai rămas doar fotografiile şi setea de dreptate. Cu toţii speră ca România să înveţe ceva din nenorocirea care le-a distrus vieţile, iar ei să trăiască ziua în care vinovaţii vor fi după gratii.
Jean Chelba: "Schimbarea aceea totală n-o s-o apuc. Poate din cauza vârstei. Dar un început sper să existe în conştiinţa oamenilor. Pentru că şi aici este o problemă. Oamenii acceptă lucruri de neacceptat."