România, pe ultimul loc în Europa la accesul persoanelor cu dizabilități în spațiile publice

Chiar dacă în anumite situații există rampe speciale, acestea sunt nefuncționale sau construite necorespunzător. În unele cazuri, oamenii sunt nevoiți să circule pe șosea, cu mașinile, pentru că trotuarul este plin de obstacole.

Orice drum, o aventură pentru o femeie care suferă de o boală genetică neuromusculară

Elena Năstase suferă de o boală genetică neuromusculară, care i-a afectat mobilitatea de la 14 ani. Acum se poate deplasa cu un baston în casă, iar afară cu scuter medical. Orice drum pentru această femeie este o aventură, așa că are propria ei hartă cu străzile pe unde accesul îi este facil. Gropi, stâlpi de ilumininat sau copaci în mijlocul străzii sunt câteva dintre obstacole.

Elena Năstase: „Am aici posibilitatea de a urca pe trotuar, mai greu, am o groapă în față, un stâlp și o mașină parcată. Hai să spunem că groapa o pot ocoli”.

Și bordurile înalte sunt un impediment, atât pentru ea, cât și pentru cei care circulă cu scaunele rulante, dar și pentru părinții care merg cu copiii în cărucior.

Elena Năstase: „Bordura este mult prea înaltă și atunci merg către zona cealaltă unde este o intrare către garajul domnului. Da, și mă duc pe zona mai puțin înaltă, urc pe trotuar, trebuie să fiu atentă la crengile copacilor, la cutia de gaze”.

În fața unui magazin cu produse medicale, care vinde inclusiv scaune rulante, nu există însă nicio rampă de acces.

Elena Năstase: „Aici avem chiar un magazin medical, cu bordură înaltă în față și cu trei trepte. Chiar am cumpărat de curând niște produse de aici și le-am atras atenția. M-a ajutat doamna vânzătoare”.

În România, chiar și acolo unde există rampe, nu sunt funcționale

Potrivit unei cercatari făcute de o companie internațională, Up Councel, România a obținut cel mai mic punctaj dintre toate țările europene în ce privește accesul persoanelor cu dizabilități în transportul public, toalete publice, baruri, cafenele și restaurante. La polul opus sunt țări precum Marea Britanie, Spania și Italia. La noi, chiar și acolo unde există rampe, de multe ori nu sunt funcționale sau nu sunt construite corespunzător.

Elena Năstase: „Mă lovesc de lipsa accesibilității în instituții, la farmacii, care au o rampă care dă într-o ușă fixă sau au un mic spațiu ca să faci dreapta și să intri pe ușă. Teatru, e foarte greu, n-ai accesibilitate, trebuie mers cu însoțitor permanent”.

Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilitățîi din România: „Acolo unde au montat diferite platforme electrice nu există persoana care deține cheia. Chiar m-am confruntat cu o situație la Ministerul Sănătății. Am așteptat 30 de minute până a fost găsită persoana cu cheia. Reclamații se pot face la Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, trimit inspectori pe teren. Emit dispoziții de remediere doar că aceste termene pot fi prelungite, așa că durează ani de zile până o rampă este construită”.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a sesizat recent, după ce o tânără în scaun cu rotile a acuzat că un șofer al Societății de Transport București a refuzat să îi deschidă ușa autobuzului, iar al doilea a refuzat să plece din stație până când ea și mama ei nu i-au mulțumit pentru ajutorul dat la urcarea în autobuz și a insultat-o pe mama tinerei.