Cum arăta populația României la 1900. La sate, din 100 de locuitori doar doi erau străini

„Proporțional, la fiecare 1.000 de persoane „921 sunt cetățeni români (deci 92,1%, n.r.), 32 supuși străini și 47 străini de protecție română”, notează cercetătorii de la Institutul de Studii Sud-Est Europene.

De remarcat că în peste 120 de ani structura efectivă a populației după etnie s-a modificat foarte puțin. Anul trecut, 89,3% din populație s-a declarat de etnie „română”, respectiv circa 14,8 milioane de persoane, urmate de alte circa un milion de persoane care s-au declarat de etnie „maghiară”, conform datelor oficiale ale Recensământului Populației și Locuințelor din 2022 (amânat în 2021 din cauza pandemiei).

Interpretând datele recensământului din 1899, Leonida Colescu (șeful Serviciului Statisticii Generale a Statului) ne înfățișează o hartă etnică a Vechiului Regat: „Românii formează marea majoritate a locuitorilor în toate districtele țării. Austro-Ungarii sunt mai numeroși în Muntenia-Mare, cu deosebire în Ilfov, Brăila, Prahova. Bulgarii sunt risipiți în județele de-a lungul Dunărei, principalmente în Dobrogea. Germanii se întâlnesc mai cu seamă în Ilfov și Covurlui. Grecii numără proporții însemnate în Brăila, Covurlui și Tulcea. Italienii sunt împrăștiați pretutindeni; distingem centre mai compacte de italieni în Dobrogea, precum și în Ilfov, Covurlui și Prahova. Rușii se găsesc mai des în Dobrogea și Covurlui; sârbii în districtele Mehedinți și Dolj. Supușii turci sunt mai numeroși în Dobrogea”, conform sursei citate.

Există o discrepanţa majoră între România rurală şi România urbană. Dacă satul românesc este omogen etnic, oraşele din Vechiul Regat sunt cât se poate de cosmopolite. Astfel, în 1899, la sate, din 100 de locuitori, doi erau străini. În orașe, cifrele sunt cu totul altele: din 100 de locuitori, 46 sunt străini, notează cercetătorii de la Institutul de Studii Sud-Est Europene.