Criză umanitară ”de proporții” în Ucraina. Mii de oameni așteaptă îndurerați să intre în România
Your browser doesn't support HTML5 video.
Proporțiile sunt istorice - a spus comisarul european pentru ajutor umanitar.
Numărul refugiaților care au ajuns la noi a crescut cu 20 la sută față de ziua precedentă. De la începutul războiului, în România au intrat aproape 75.000 de cetățeni ucraineni. Unii dintre ei sunt oameni în vârstă, bolnavi și fără documente.
Este imposibil să acoperi cu privirea miile de oameni care așteaptă înfrigurați și disperați să intre în România. Mulți și-au abandonat mașinile în coloane fără sfârșit și merg pe jos 10-15 kilometri până la frontieră, unde dau de alții ca ei.
În ajutor le-au venit mai mulți voluntari români, care au reușit să treacă granița: ”Aici sunt corturile de unde se pot aproviziona oamenii. Am reușit să ieșim din România și să aducem lucruri și alimente, pături, apă , celor care sunt aici! ”
Greul nu dispare, însă, când în sfârșit ajung în România, unde de azi noapte s-a stricat vremea.
Rareș Năstase: ”A început să ningă, însă în același timp este foarte frig. Să nu uităm că suntem în nordul țării și au reușit să treacă granița s-au refugiat aici. Parcarea acestui hotel, este primul hotel, de cum intri în România și parcările sunt pline pe o rază de 10 kilometri, indiferent că vorbim de benzinării de hoteluri, oamenii s-au refuiat prin mașini, alții stau afară, sunt foarte multe bagaje”.
O bunică și nepoții ei așteaptă în frig. Încep să părăsească Ucraina și bătrâni, dar și multe familii, care nu au nimic asigurat.
Bunică: ”Venim din Cernăuți! Fugim cu copiii! Cum este acolo? Farmaciile sunt goale, magazinele sunt goale, am închis casa, televizorul și am plecat. ”
Bunicii Ucrainei se înhamă la un astfel de drum, deși unii dintre ei nu au nici acte.
O ucraineancă a devenit voluntar, pentru a sprijini autoritățile române care preiau refugiați!
Oamenii sunt din ce în ce mai speriați. În urmă cu câteva zile nu se gândeau la această opțiune, nu voiau să plece, dar au primit semnale și au decis să plece.
Translator: ”Oameni mai în vârstă! Mulți bunici și copii invalizi. Oamenii, majoritatea sunt, nu știu unde vor să meargă! Sunt derutați total, noi să îi ajutăm ca să se redirecționeze, să se încălzească, să mănânce. Telefonul este descărcat, noi trebuie să le incărcăm telefonul, să luăm numărul de telefon, să facem legătura, să îi unim ”.
Un singur autocar care pleacă spre Timișoara s-a umplut de oameni în câteva minute. Cei mai mulți dintre pasageri speră că vor fi ajutăți de rudele din Vestul Europei.
Lipsa de coordonare cu autoritățile lipsește, însă, indiferent cât de săritori ar fi românii obișnuiți.
Unii voluntarii care pot asigura transport spun că așteaptă câte o zi întreagă.
Șofer: ”Suntem din Dâmbovița, din comună, avem 40 de locuri pregătite! 5 tone de alimente. Avem 12 persoane care merg la București și la locul de cazare și este foarte greu să umpleți. Autoritățile NU ne ajută, pentru că vor să ne dea emigranți indieni. ”
La un schit de lângă Siret, într-una dintre camere, o bunică plânge. Femeia a trecut pe jos granița, însă nepotul și ai lui sunt încă în mașina la frontieră. Toți au fugit din Kiev, dintr-un cartier rezidențial, unde s-a tras cu rachete.
Traducătoarea: ”Plânge, pentru că se simte vinovată că ea este aici, iar copiii sunt încă în Ucraina! ”
La schit sunt în total 21 de femei, unele cu câte doi trei copii.
Alți ucraineni ajungi în România sunt cazați la Sibiu. O femeie, de profesie medic ginecolog, a fugit din Ucraina împreună cu părinții și cei patru câini. Și la Timișoara au fost cazați refugiați în diverse pensiuni și locuințe private.