Povestea Mădălinei, tânăra care visează să deschidă o grădiniță. Şi-a investit tot timpul şi banii în copii

E locul în care emoțiile se transformă în visuri de împlinit. Și de aceea visează că într-o zi să aibă propria grădiniță în care să ajute copiii sărmani pentru că România nu se poate schimba decât prin educație.

Vocile copiilor răsună în casele unui mic sat din Ilfov și ajung într-un apartament la … "doamna". Trăiesc vremuri ciudate, în care fiecare încearcă să înțeleagă ceva din lecția unui an pandemic. La cei 25 de ani, Mădălina investește în educație. La propriu. Toate resursele de timp și bani merg spre copiii care au nevoie de priceperea ei.

Mădălina: "Mi-a rămas data: 6.11.2020, ultima zi de școală"

 

Cu mâna desenează în aer litera l. În trecut ținea mânuță copilului într-a ei și lucrau împreună, dar pandemia a obligat-o să găsească soluții pentru că micuții ei elevi să învețe să scrie.

Mădălina s-a adaptat rapid mediului online de învățare.

Când termină de scris, copiii își asează caietul în față camerei. Așa reușește să le corecteze micile greșeli.

Mădălina: "Robert, uite cum am observat că e l-ul la tine. Foarte grăsun".

Școlile s-au închis din nou din cauza pandemiei, iar Mădălina își amintește cu drag de ultima zi de școală.

Mădălina: "Mi-a rămas data: 6.11.2020, ultima zi."

La școala din satul Crețești, Mădălina e suplinitoare de doi ani. A ajuns aici prin Teach for România, o organizație care pregătește oameni pasionați să facă o cariera în educație și-i trimite în zone vulnerabile.

Mara Niculescu, reprezentantul Teach for Romania: "Ce mi se pare foarte special la Mădălina e felul în care își tratează elevii ca niște parteneri în învățare, deși sunt niște copii de 7-8 ani."

David e unul dintre cei 10 elevi ai clasei. Un puști ambițios pentru care întâlnirea cu "doamna" a insemant și transformarea lui într-un copil mai îndrăzneț.

Mădălina preda prin metodele noi învățate în seminariile cu specialist în educație și pune mare accent pe emoțiile copiilor.

În ultimele săptămâni, Mădălina și-a ținut orele în sala de sport ca să poate păstra regulile de distanțare între bănci. Lângă pereți au rămas lipite zeci de cutii cu mobilier donat de un mare producător.

Învățătoare: "M-am gândit ce fain ar fi să avem în fiecare zona a clasei o zona de lectură, un taburet".

Tot ea a adus în scoală calculatoare în toate clasele și materiale didactice pe care le-a împărțit cu ceilalți învățători.

Mădălina: La mine la clasă au fost oameni care mi-au fost alături și le sunt recunoscătoare. Mă emoționez pentru că au fost lucruri pe care le-am folosit și copiii le-au primit foarte bine. Am primit de la o organizație o bibliotecă unde am avut cărți pentru vârsta lor, povești și au putut să învețe. Asta e lumea în care ei învață să poată să se ducă în realitate mai bine.

Covorul de lângă biblioteca primită de Mădălina e preferatul copiilor. Acolo sunt obiecte de studio cu care își face orele mai antrenante.

Vorbește cu pasiune despre educație, deși nimeni n-a îndrumat-o spre asta. Și-a descoperit drumul în timp ce făcea voluntariat în facultate. Iar sclipirea din ochi atunci când vorbește despre copii o văd toți cei care au decis să se așeze lângă ea într-o poveste în care destinele unor copii sunt scrise de oameni mari.

Mădălina știe cum e să înveți într-o școală, la țară. E din Smeeni, o comuna din Buzău. Profesorii fug de mediul rural, iar ea a simțit asta pentru că în clasele primare, în patru ani, a schimbat patru învățători.

În clasa a V-a, România i-a predat cea mai cruntă lecție: cea a migrației. Mama ei a plecat la munca în Italia, iar ea și sora de cinci ani au rămas cu tatăl lor. Când tatăl era la serviciu, ea avea grija de mezina casei.

Mama Mădălinei: S-a maturizat, pentru că au maturizat-o problemel casei și a luat ea rolul de mama, sunt chestii care te maturizezi fară să vrei. A fost foarte greu la început când ele erau micuțe, a fost foarte-foarte greu. Îmi dădeau o forță, nu puteam spune că sunt obosită, lucram foarte mult până am început să vorbesc foarte bine italiana. A meritat pentru că dacă eu nu plecam, nu puteam să le ajut să termine o facultate.

Știe că ajutorul lor a contat enorm și că datorita lor e azi un om responsabil. În jurul mesei se discută despre pandemie, despre grijile familiei și despre școala online.

Spusele tatălui sunt susținute și de un raport al organizației World Vision, care spune că un sfert dintre copiii de la țară nu au rechizite, iar 27% nu sunt ajutați de nimeni la teme.

Sorin Horneț: Un om cinstit care nu minte și ține capul sus totdeauna va ajunge bine.

A făcut voluntariat încă din primul an de facultate

 

A făcut voluntariat încă din primul an de facultate și când a aflat că poate să ajute din postura de învățător n-a mai luat în calcul altă cariera. Câștiga în jur de 3.500 de lei pe lună din salariul de la stat și bursa primită de la organizația Teach for Romania care trimite în satele romanești tineri profesori pasionați de educație.

Elisabeta Chira: Au avut acces la internet ceea ce noi, generația în vârstă, n-am avut. Au avut o altă deschidere către noi, către tehnologie și asta se vede și în modul în care copilul pe urma primește aceasta informatie.

Mara Niculescu: E diferit față de altă generație, e aceasta atitudine de putem să facem. Putem să facem orice. Oriunde. Cultura reușitei și încrederea că chiar și într-o comunitate destul de vulnerabila se poate face educație de calitate că în cele mai bune școli private din Romania.

Mădălina a cerut fonduri europene pentru a deschde o grădiniță

 

Recent, Mădălina a depus un dosar prin care ar putea accesa fonduri europene să deschidă o afacere socială, acasă la ea, la Buzău. O grădiniță în care să aducă toate metodele moderne de predare pe care le-a studiat până acum.

Mădălina: Practic va fi o grădiniță Montessori pentru că va fi mereu în sufletul meu și vreau ca toți banii, absolut toți, să fie duși spre partea socială. Să mă duc la sursă - cum să te ajut, - există foarte multe zone defavorizate, exista cartiere slab dezvoltate, îmi doresc să fac grădinițe care sunt în aceste zone că tu educator să fii mai aproape de copii.

Mădălina trăiește azi visul de a-și transforma pasiunea pentru educație în meserie. Și știe că ea și mai ales generația ei are puterea de a Romania.

Mădălina: Cred că ne dorim implicare, ne dorim să fim implicate și sunt foarte mulți tineri, foarte mulți sunt oameni care se dau un pas în spate, observă cum sunt lucrurile și astfel încât lucrurile să fie așa cum mi le doresc. Poate asta ne e dat nouă românilor, să ne frustram ca să începem să facem ceva. Avem nevoie de ajutor. Să avem puterea să spunem avem nevoie de ajutor.

Mădălina n-ar fi fost azi unul dintre învățătorii hotărați să schimbe destinele copiilor de la țară dacă România n-ar fi supus-o atâtor teste. A fost unul dintre cei 150.000 de copii cu un părinte departe pentru că educația gratuită din țara noastră e de fapt foarte scumpă. Și în țara celor șapte milioane de români plecați la muncă în strainatate, ea a decis să rămână. Și să clădească aici, prin educație, un viitor.

La mulți ani Romania!