Cei doi tineri arhitecți care fac proiectul României viitoare. Bogdan Zaha e în Londra, Claudiu Ionescu, la Iași

Claudiu Ionescu și Bogdan Zaha sunt doi tineri arhitecți care desenează proiecte mari de infrastructură. Unul în țară, celălalt la Londra. în biroul celebrei Zaha Hadid, considerată un geniu al arhitecturii.

România viitorului se construieşte prin tinerii arhitecţi, de aici şi de departe. Prieteni din studenţie, Claudiu şi Bogdan îşi pun semnăturile pe proiecte mari de infrastructură. Unul în ţara noastră, celălalt în lumea largă.

Pe Claudiu îl găsim pe şantierul terminalului 4 al Aeroportului din Iaşi.

„E de lucru în România ca arhitect”- spune el.

Citește și

Criminal în serie, prins după 13 ani datorită unei cutii de pizza. ”Este un demon care umblă printre noi”

Pe Bogdan îl descoperim la Londra, parte a uriaşei echipe de arhitecţi din Biroul celebrei Zaha Hadid, considerată unul dintre geniile arhitecturii secolului 20.

Bogdan Zaha, arhitect: „Nu cred că e o pierdere pentru că oamenii pleacă. Pentru că oamenii ăia tot au legături cu locurile din care pleacă. Și informația aia vine și înapoi. Nu e cu sens unic. România s-a schimbat extrem de mult, și a evoluat odată ce a început să aibă acces la informații, nu înainte.”

Au studiat amândoi arhitectura la Timişoara. Unul a ales să plece, altul să rămână, dar amândoi îşi pun creativitatea în proiecte care schimbă faţa României.

10 noiembrie 2023. Claudiu face ultimele vizite pe şantierul terminalului patru al Aeroportului din Iaşi, care va fi gata la sfârşitul anului.

Are doar 38 de ani şi un portofoliu de proiecte spectaculoase. Din cauză că s-a întârziat mult licitaţia, a desenat clădirea de 30.000 de metri pătraţi folosind şi ziua şi noaptea, în doar patru luni, ca să nu uite că trăieşte în România, unde lucrurile nu sunt întotdeauna simple.

Constructorul a fost cel care a venit spre el ca să le facă o clădire care să nu fie doar o hală, ci să aibă şi o expresie arhitecturală, în oraşul celor şapte coline.

Claudiu Ionescu, arhitect: „Conceptul oricum pleacă de la cele șapte coline care ne înconjoară. Și cred că toată lumea care a ajuns în Iași, în zona aeroportului, a văzut terminalul construit anterior, de sosiri și de plecări internaționale, care are o fațadă cu două elemente foarte puternice, pe care noi le-am interpretat ca și cum ar putea fi două dialog.”

Și pentru că ne aflăm în Iași și ne înconjoară aceste șapte coline, am desenat mai departe această linie, astfel încât la final să avem cele șapte coline, unul dintre simbolurile Iașului.

-De ce crezi că a câştigat proiectul?

-Cred că a câştigat o dată pentru că a reuşit în zonele în care fațadele nu au nevoie de un vitraj atât de amplu. Să facem doar o fațadă lentilată şi atunci cosperile s-au diminuat. În acelaşi timp, banii de acolo i-am luat şi i-am pus într-o sticlă mai bună, într-un grad de echipare mai bun. Astfel încât și costurile ulterioare de mentenanță sunt mult mai mici, cu încălzirea, cu costurile de iluminat și mai departe.

Aeroportul va fi gata la sfârşitul acestui an. La interior se fac ultimele finisaje. Reprezentanţii aeroportului profită de vizita lui, ca să încerce să-l convingă să pună tavane false în viitoarele spaţii comerciale. Claudiu ştie însă ca asta e doar o risipă de bani, pentru că viitorii chiriaşi îşi vor amenaja singuri spaţiile.

Claudiu face parte dintr-o generaţie de arhitecţi pentru care expresia „merge şi aşa” nu există.

Claudiu Ionescu, arhitect: „Aş schimba legislaţia şi aş orienta mai mult spre soluţii decât spre cost şi aş vedea oameni că prind curaj.”

Cu un buget de 35 de milioane de euro, aeroportul din Iaşi, care s-a ridicat în numai un an, e dovada că se poate şi la noi atunci când constructorul şi arhitecţii sunt serioşi. Beneficiarul venit în vizită de lucru e sigur că va fi gata la timp.

Romeo Vatra, directorul Aeroportului Iași: „Undeva prin aprilie să putem operaționaliza.

Atâta timp cât n-am avut nimic de plâns... Nu, nu. Am fost foarte mulțumiți de tot ce a făcut.”

Lăsăm în urmă al doilea cel mai mare terminal din ţară şi ne ducem spre cel mai mare aeroport din lume. Cel din Shanghai, a cărui construcţie a început în 2014 şi care a fost proiectat de celebra arhitectă Zaha Hadid, care s-a stins doi ani mai târziu în urma unui atac de cord. La proiect au muncit zeci de arhitecţi din China, dar şi din biroul său din Londra. Bogdan Zaha e unul dintre ei. Coincidenţa de nume i-a amuzat când s-au cunoscut

Bogdan Zaha, arhitect: „În iunie poți să încep, zice ok, bine”.

Reporter:Cred că gluma cu zahara ți s-a întâmplat constant....

Bogdan Zaha, arhitect: „Chiar și între noi, în momentul respectiv, zice, scuze-mă, dar numele ăsta este unul tipic în România, că ea fiind din Ilac, zice, acolo nu e o chestie tipică, zice, de unde vine?

Zaha vine din Deva. Fiind pasionat de desen în copilărie, parcursul spre arhitectură a fost firesc. După ce a picat la prima admitere la facultate, a ratat şi prima intrare la master la Viena. Vorbeşte zâmbind despre asta, pentru că e parte a unei generaţii care se teme să greşească.

Bogdan Zaha, arhitect: „Cumva cred că chestia asta mi-a definit toată evoluția din școală. Am picat la foarte multe lucruri, ca să-mi dau seama ce trebuie să fac. Adică cred că chestia aia, că trebuie să dai greș ca să poți să excelezi, e o chestie foarte valabilă, cel puțin pentru mine.”

După ce a absolvit cursurile la Viena, patronate de Zaha Hadid, aceasta l-a întrebat ce vrea să facă în viitor.

Bogdan Zaha, arhitect: Când poți să începi. Mâine? Ok, poate în 6 luni, între 5-6 luni, Ok, poți să începi în iunie, asta fiind în ianuarie. Bine, bine, chiar numai în iunie poți să începi, zice ok, bine.”

În iunie, acum 10 ani, a devenit parte a marii echipe de arhitecţi la biroul din Londra. Alături de ei a lucrat la aeroportul din Shanghai, un reper arhitectural al lumii, care a costat peste 11 miliarde de dolari. Lucrează în echipele de arhitecţi care livrează de la design de obiect, la case sau proiecte de miliarde de dolari.

Adică, acolo deja, la ei, căutatul și filtrarea clienților se întâmplă înainte ca Bogdan să pună mâna pe proiect. Pur și simplu proiecte foarte mari și de care are o șansă să lucreze. Și, cum spune, e parte dintr-o echipă foarte mare, care schimbă lumea, într-adevăr. Singura chestie e că, na, cumva... Numele rămâne de tot sub umbra lui Zaha Hadid, adică atunci când ai un stejar de ăsta foarte, foarte, foarte mare, face o umbră fantastică, adică nu ajungi cumva să ieşi vreodată în faţă.

Claudiu s-a născut la Arad, într-o familie de ingineri constructori. Bunicul era arhitect şi aminteşte că atunci când desena o casă, bunicul o transforma imediat în proiect.

Claudiu Ionescu, arhitect: „El luă schița asta a mea și chiar o transformă într-o clădire, și mi se părea fantastic cum se poate întâmpla asta”.

După ce a terminat facultatea, i-a cerut unuia dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi români să facă stagiul la el.

Dorin Ștefan, arhitect: „Atunci el era proaspăt venit, și imediat a intrat lângă noi, a început un brainstorming și contribuția lui a fost cea care m-a determinat, ok, Claudiu poate să meargă mai departe cu noi și în celelalte proiecte.”

Spre finalul stagiului la Dorin Ştefan, s-a înscris cu un prieten la un concurs de proiecte lansat de Primăria Pecica din Arad.

Claudiu Ionescu, arhitect: „A fost ca temă de proiectare din partea clientului. Era, țin minte și acum, că mi-au dat o foaie A4, pe care era schițat în formă de dreptunghi o sală, cu multe scaune și desenat fiecare scaun. Unde ei voiau să facă niște expoziții, câteodată. Și a spus, ei, nu se poate așa. Hai să împingem lucrurile un pic mai departe.

Și am creat acest muzeu digital în care se pot face și aceste prezentări ocazionale, câteodată. Dar, ducându-l cumva într-o zonă de inovație, am stat și am cercetat foarte mult în ce direcție merg aceste muzee. Și ne-am dat seama că nu exista încă, la nivel mondial, un muzeu complet digital, fizic, undeva. Și este inspirată de sculptură Miracolul lui Brâncuși. Să se înalțe la cer, și ne-am imaginat, pentru că era construit într-o zonă proaspăt trecută din rural în urban, că ar putea să schimbe și mentalitatea oamenilor de acolo, făcându-i cumva să se descotorosească de poverile astea ale trecutului, aspirând spre ceva mai bun.”

Muzeul arată vizitatorilor specificul cultural al comunei prin mijloace electronice. La interior se află un cuptor unde turiştii pot gusta celebra Pită de Pecica.

E căsătorit cu Erika, care face marketing şi management medical. Ea e cea care în lungile luni în care lucra la proiectul pentru aeroport ţinea casa şi avea grijă de copilul lor.

Erica Ionescu: „Locuiesc în centrul Bucureștiului, iar de pe terasă Claudiu vede cam toate stilurile arhitecturale ale ultimei sute de ani. Pentru el acest tablou e uneori sursa de inspirație şi credința că e de lucru în România.”

Azi lucrează la proiectul celui de-al doilea aeroport din portofoliul său: aeroportul Galaţi-Brăila, iar conceptul a plecat de la ideea ca industrializarea a distrus meşteşugul şi că e nevoie de o împăcare. Călătorii vor avea impresia unei plimbări pe malul Dunării.

Claudiu Ionescu, arhitect: „Conceptul construcției de la Galaţi-Brăila e bazat pe faptul că faleza Dunării, probabil, e unul dintre elementele care le unește pe cele două orașe. Ne-am imaginat, apoi, că toată industria care a fost creată acolo în zonă, cumva a dat la o parte artizanatul și că astăzi ar fi momentul cumva unei... unei împăcări între cele două moduri de a face un obiect, și ne-am pus toate aceste idei cumva în toată această călătorie pe care tu o ai atunci când treci prin aeroport sau când te îndrepți către o destinație, sau vin într-o destinație, ar putea fi băgată și în această clădire Explorând practic la fel cum te duce pe faleza Dunării, atât obiecte construite industrial, cât și obiecte construite artizanal, toate sub același acoperiș.”

O casă de vacanţă în mijlocul unei podgorii e un alt proiect de care e tare mândru. La rândul lui, Bogdan Zaha se întoarce şi el acasă prin poveştile arhitecturale la care scrie: doua pasarele peste Râul Bega şi un campus universitar la Cluj.

Doi tineri arhitecţi, parte din generaţia care nu se teme de forme noi de exprimare, de greşeală, de a spune nu obiceiurilor proaste, de a construi. Sunt azi arhitecţii unei Românii care se cere redesenată.