Bucuria a sute de copii este adusă anual prin intermediul Loredanei și al lui Saul, adevărați spiriduși ai binelui

Acum sunt doctoranzi la comunicare și pe listele lor s-au adunat sute de copii care au zâmbit, iar povestea lor continuă în fiecare an în care sute de copii se bucură. Saul și Loredana sunt deciși să-și urmeze visul de a crea în jurul lor o comunitate de oameni faini, care știu să facă bine și să-i ajute pe cei care sunt mai puțin norocoși.

Este sfârșit de noiembrie. Într-un sat din județul Satu Mare, Alexandra îi scrie lui Moș Crăciun. Știe că a fost cuminte, că deși părinții nu au mari posibilități, sub brad vor veni, cu siguranță, cadouri. Așa cum s-a întâmplat și în anii trecuți.

Alexandra: „Dragă Moș Crăciun, eu mă numesc Alexandra, am 11 ani și locuiesc în Homorodu de Sus și îmi doresc o bicicletă și o pereche de pantofi, adică 34/35 și o minge și o plasă mică de bomboane și un set de creioane și un set de carioci. Te aștept cu drag. Eu, Alexandra…”

Bucuria Alexandrei și a altor câteva sute de copii din familii nevoiașe este adusă anual prin intermediul Loredanei și al lui Saul, adevărați spiriduși ai binelui. Cei doi tineri doctoranzi de la Facultatea de Științe Politice și Administrative din Cluj au făcut o platformă pe care adună prieteni cu inimă mare, doritori de fapte bune, Art 4 Education. Saul Pop e un năsăudean dintr-o familie fără prea mari posibilități materiale, care a plecat la Cluj pentru studii.

Citește și

Restricții de circulație în București, de Ziua Națională. Programul ceremoniei de la Arcul de Triumf

Saul: „Acel faimos telefon cu „am intrat la facultate", a fost urmat de un „dar știi că nu te putem ajută cu nimic, te descurci."

A învățat lecția sărăciei și a umilinței, dar și a recunoștinței. A lucrat ca vânzător sau distribuitor de produse electronice, dar a muncit și pentru o fundație care se ocupă cu copii din familii aflate la limita sărăciei. A învățat să spună prin fotografie poveștile celor aflați în nevoie.

Saul: „Am încercat să găsesc copii care sunt interesați de școală, care au rezultate la școală, dar perspectivele sunt de vânzător și atât.”

Într-un sat din județul Cluj, în Iara, le-a cunoscut pe Rebeca și Maria.

Saul: „Erau două fetițe, care locuiau cu părinții într-o casă, care era de fapt o cameră de doi metru jumate pe doi metri jumate. Camera respectivă era pe post de dormitor, loc de făcut lecții.”

A făcut un eveniment de caritate în toamna lui 2014, în primul an de facultate. Un concert cu prieteni și un vernisaj unde să vândă și fotografii pentru a aduce sprijin financiar familiei din Iara. Așa a luat naștere Art 4 Education. Loredana s-a implicat de cum a auzit de acțiune.

Loredana: „Și m-am dus acolo pregătită cu donații, cu ursuleț din ăla huge, pe care l-am replicat ca mascotă Art 4 Education. În genul ăla de urși de poveste pe care-i punem în mașini și e prima impresie de care se lovesc copiii.” S-au împrietenit și au devenit un cuplu. Și așa, din anul I de facultate, s-au apucat de treabă. Și-au propus la început să adune și să pregătească ghiozdane pentru copilașii ai căror părinți nu-și permiteau să facă asta.

Loredana: „Se întâmplă asta în sate în mod frecvent. Și dacă nu sunt toți din sat, sunt 4-5 copii care sunt stigmatizați pentru că nu au un ghiozdan frumos. E o problemă socială, de mentalitate. Dacă facem 25 de ghiozdane complet echipate cu caiet, cu penare pentru 25 de copii, e ok.”

Loredana a apelat și la mediul online.

Loredana: „Ne-au scris oamenii: „Nu mai aveți și alți copii să facem ghiozdane? Ne place foarte mult ideea voastră, vrem să ajutăm și noi!" Pentru mine a fost un șoc, pentru că noi eram doi studenți, nu aveam nimic în spate să arătăm ce facem, cine suntem și am spus că e o oportunitate să ajutăm cât mai mulți, să facem ceva. qm făcut un grup cam de 130 de copii atunci, din mai multe zone. Știam că se vor bucura, erau de poveste, totul era nou. Noi am insistat să aibă tot ce le trebuie pentru ambele semestre, mari, grele. Erau extraordinare. Să vezi că scot și se bucură.”

Au început să întrebe în dreapta și în stânga despre cazuri sau zone defavorizate. Și, din păcate, România nu duce lipsă de astfel de situații. În ultimii ani au ajuns în localități din șapte județe, iar lista rămâne deschisă.

Sunt contactați de prieteni sau chiar de învățători și profesori, care le semnalează copii care au nevoie de sprijin, dar și donatorii au devenit mai numeroși. Iau numele unui copil și pregătesc, nu doar ghiozdanul nou cu rechizite, ci și hăinuțe și jucării de care copiii aveau nevoie.

Saul: „Insistăm foarte mult ca lucrurile să fie noi. Vin dintr-o familie și dintr-un mediu în care oamenii veneau și ne aduceau lucruri și ne spuneau: „Voi sunteți săraci, nu vă trebuie lucruri noi. Poți să porți rupt sau poți să folosești ghiozdanul ăsta trei ani, chiar dacă l-au mai folosit copii mei.” Încercăm să combatem cât mai mult lucrul ăsta, pentru că nu faci decât să stigmatizezi.”

Lore: „Dacă pentru copilul tău ai cumpăra un ghiozdan care îți place foarte mult, ia și pentru un copil sărac sau nevoiaș.”

Vrăjitorul din Oz, Albă ca Zăpada sau luptătorii din Marvel s-au alăturat ghiozdanelor care au ajuns la cei care au nevoie. Au fost sprijiniți de la început și de profesorii din facultate. Andreea Mogoș, prodecan FSPAC: „Ne-am pus laolaltă eforturile, pentru că ei știu foarte bine să pună partea de infrastructură, partea de organizare. Știu foarte bine nevoile. Noi am putut să venim cu partea de infrastructură. Le-am pus la dispoziție spațiile în care să depoziteze cadourile, am făcut mici colete.”

Constantin Trofin, lector dr.: „Proiectul ăsta al lor vine să contrazică un mit despre o generație egoistă. Un mit despre o generație care trăiește doar pentru ea, care nu are niciun fel de respect pentru ceilalți.”

Andreea Mogoș: „Ei aveau și au demonstrat că au o viziune despre unde trebuie ajutat, când trebuie ajutat și făceau asta cu o gentilețe și un tact rar întâlnit la generația tânără.”

Constantin Trofin: „Ei sunt o sămânță necesară pentru astfel de acțiuni, pentru că cel mai bine funcționează exemplul. Știi, e ca la cristalizare, grăuntele ăla care cristalizează împrejur, că altfel suntem niște cristale care navigăm în lichid, așa. Ei sunt cei care au zis „hai să facem asta".”

Iar printre cei mai activi donatori au fost colegii de facultate. Așa s-a creat o adevărată comunitate de oameni generoși.

Alexandra Boierean: „Cu toții am fost entuziasmați și cam toată lumea voia să se implice, pentru că era ceva inedit și practic era o acțiune a studenților noștri, a colegilor noștri și atunci am vrut cu toții să ne implicăm în proiect.”

Loredana și Saul nu s-au oprit la ghiozdanele cu rechizite.

Lore și Saul: „Ulterior, am făcut proiectele de Crăciun, care s-au numit „Îndeplinim dorințe!" și a rămas așa. Suntem la ediția a 5-a. Ediție aniversară anul ăsta.”

Tinerii adună scrisorile pentru Moș Crăciun și au grijă ca dorințele să se împlinească

Lore: „Nu să le ducem noi cadouri la care ne-am gândi că le-ar plăcea sau s-ar gândi donatorii că le-ar plăcea. I-am rugat pe ei să ne scrie, nu nouă, ci lui Moș Crăciun, desigur, scrisori cu ce-și doresc ei.” Saul: „Unele liste fiind mai lungi, am rugat pe donator să îndeplinească una sau două. Acum n-am avut pretenția să le îndeplinească pe toate.”

Și anul acesta au început să se strângă scrisori. Și cadourile încep să fie pregătite. Bianca o știe pe Loredana din liceu și s-a alăturat și ea inițiativei.

Bianca Băroiu: „Dacă putem să-i ajutăm pe ceilalți și să ne oprim din drumul nostru, să mai dăm o mână de ajutor cuiva, întotdeauna este binevenită.”

Comunitatea donatorilor a crescut în fiecare an. Nu doar cu colegi, ci și companii care vor să ajute. Darius are o firmă de închirieri de mașini și s-a oferit să ducă cadourile în satele izolate.

Darius Boca: „Ne surâde ideea de a ajuta copiii, pentru că vedem viitorul de acolo, pentru că am o fetiță și odată ce am devenit tată mi-am dat seama cât de importantă e treaba asta și că au nevoie de o fundație și o creștere în care să înțeleagă anumite valori.” Adela lucrează în vânzări. O prietenă i-a povestit despre Loredana și Saul.

Adela: „Am avut de-a lungul timpului niște scrisori. Este crunt ca cineva să-și dorească cu așa ardoare un kilogram de banane sau creioane colorate. Am avut la un moment dat o fetiță care își dorea niște pantofi în care să nu intre apa.” Între timp, Loredana și Saul și-au continuat studiile, sunt la doctorat și încearcă să-și construiască și cariera profesională. Loredana lucrează pentru un site de știri și este „sora mai mare" a studenților de la Facultatea de Științe Politice și Comunicare din Cluj. Este studentă și la drept în anul II și se ambiționează să devină judecătoare. Saul este fotograf și a ajuns să lucreze pentru Agenția Reuters.

Un an în străinătate i-a fost de ajuns, n-a putut sta departe de țară.

Saul: „Am văzut care sunt cele mai înalte standarde și m-a format foarte mult. Din păcate, mediul din Polonia și lipsa familiei mele acolo, a prietenei mele, lipsa implicării active în a ajuta oameni m-a făcut să renunț la postul de acolo.”

Se pregătesc să-și întemeieze o familie, dar nu se opresc din povestea Art 4 Education, platforma care îndeplinește dorințe. În urmă cu câțiva ani au primit o cerere pentru a ajuta niște copii dintr-o comunitate din Satu Mare. Preotul din Homorodu de Sus, împreună cu soția, voiau să facă un loc pentru copiii fără posibilități.

Gheorghe Mititel, preot: „Un centru catehetic, educativ. Aici, fiind casa parohială destul de mare, fiind o sală mai mare, am spus că e un spațiu potrivit să facem activități cu copiii. Păi de pe internet am auzit de campania lor. Doamna o văzut de campania lor, cum că vor să sponsorizeze, să dea rechizite școlare la copii defavorizați. Am luat legătura cu ei.” Așa a apărut „Centrul de vise", un alt proiect susținut de Loredana și Saul.

Bianca Mititel: „Cu sprijinul donatorilor, ne-am dotat. Avem aici calculator, sistem audio, tablă, proiector, puzzle-uri, caiete.”

Saul: „Ne-am dedicat, cred, două săptămâni împreună cu părintele de aici. Eu împreună cu părintele am îndreptat pereții, să dăm vopsea. Parchetul a fost pus de niște profesioniști, dar în mare parte a fost făcut cu mâinile noastre.”

Loredana: „În momentul în care mă joc cu ei și fac activități care lor le plac, le spun și ca măcar o dată pe săptămână să citească cartea aia pe care i-am adus-o și să vadă ce mai zice acolo și poate să-mi scrie și mie o poveste după aia.”

Acum, mai au un plan ca după pandemie să facă un frate „Centrului de vise" din Homorodu de Sus în Bistrița-Năsăud, la Ilișua. Acolo este un preventoriu de TBC, unde sunt alți copii frumoși, care trebuie ajutați. Știu că tot timpul va fi nevoie de sprijinul lor. Acum, în noul context social, se gândesc la copiii care nu au cum să mai învețe și au lansat o campanie „Musai la școală!"

Lore și Saul: „Acum, în unele case nu există nici măcar un telefon SMART și n-au cum să se conecteze. Găsim Moși Crăciuni pentru toți cei 300 de copii de anul ăsta, dar partea a doua a campaniei de Crăciun va fi să găsim tablete sau telefoane, poate nu neapărat noi toate, dar funcționale și să le ducem acolo unde sunt cele mai mari probleme pe partea asta, unde nu e nici măcar un dispozitiv într-o familie.”

Ei sunt spiridușii care nu lasă ca magia sărbătorilor să se stingă. Sunt tinerii care nu lasă indiferența să-i copleșească, sunt generația căreia îi pasă.

Lore și Saul: „Să mergi înainte, dacă tu crezi că poți shimba ceva în comunitatea ta. Soluția pe care noi o vedem e să creem mici locuri de bine. Și practic, cei care sunt ajutați acum, poate dau mai departe.”

Constantin Trofin: „Sunt o generație activă, deșteaptă, mult mai aplicată decât a noastră, care nu mai sunt stăpâniți de fricile pe care noi le-am avut când eram de vârsta lor și dincolo de toate astea, au o generozitate pe care noi doar ne lăudam că am avut-o în comunism. N-am avut-o.”

Într-o țară în care spectrul sărăciei și abandonul școlar pun sub semnul întrebării viitorul unor comunități, Loredana și Saul nu vor să renunțe.

Lore și Saul: „Nu ne place calea ușoară, de aia suntem încă aici, pentru că trebuie să învățăm cu toții că suntem ce lăsăm în urma noastră. Ne-am uitat în jurul nostru și, bun, lucrurile nu merg cum trebuie, haide să facem ceva. Mergem să protestăm, n-am rezolvat mare lucru, haideți să punem mâna să facem altceva, să ne mișcăm.”

Bianca: „Lori și Saul sunt ca dintr-o poveste împreună, din lucrurile pe care le fac, ce postează, felul cum vorbesc, parcă sunt dintr-o poveste.”

Iar povestea lor continuă în fiecare an în care sute de copii se bucură. Saul și Loredana sunt deciși să-și urmeze visul de a crea în jurul lor o comunitate de oameni faini care știu să facă bine și să-i ajute pe cei care sunt mai puțin norocoși.