"Atlasul frumuseţii", cum a reuşit Mihaela Noroc să schimbe ierarhia marilor fotografi cu proiectul său

Galerie foto

Pasiunea şi viziunea Mihaelei Noroc a uimit omenirea şi chiar a schimbat ierarhia marilor fotografi. Pentru ea frumuseţea nu are definiţie, dar ştie că este pretutindeni.

Mihaela Noroc este femeia care a uimit lumea cu Atlasul frumuseţii. Este vorba despre o carte care revoluţionează conceptul de frumuseţe şi care schimbă ierarhia celor mai buni fotografi ai lumii.

Locul de muncă al Mihaelei Noroc este pe străzile şi în pieţele lumii.

Oprah: Fotografa româncă Mihaela Noroc călătoreşte peste tot în lume fotografiind mii de femei, pe unele doar după câteva secunde după ce le-a întâlnit. Surprinde momente pure şi seninătate despre care Mihaela spune că sunt esenţa frumuseţii.

Citește și

Un român pregătește managerii din industria luxului, în cea mai bună școală din lume

CNN: In SUA avem ideea asta că frumuseţea este perfecțiunea modelelor şi uitându-mă la pozele tale văd multe feluri de a percepe frumuseţea.

În ultimii patru ani Mihaela a călătorit în peste 50 de ţări unde a fotografiat mii de femei pentru a surprinde diversitatea şi frumuseţea autentică. Totul a început din pasiunea pentru călătorie. În urmă cu patru ani şi-a dat demisia din televiziune şi a plecat împreună cu soţul ei într-o vacanţă de un an.

"Am ştiut că vreau să călătoresc un an pentru că aveam nişte bani strânşi. Puteam să-mi cumpăr o maşină, am ales să nu fac asta şi sa mă duc în lumea largă".

Atunci când a ajuns în Etiopia a înţeles însă care este menirea ei.

"Acolo am conştientizat că vreau să fac acest proeict. Acolo am văzut o diversitate extraordinară".

După călătoria în Etiopia a ştiut că asta va face toată viaţa. Şi chiar dacă pentru mulţi pare complicat să traverseze lumea cu rucsacul în spate, Mihaelei i se pare firesc. Spiritul liber vine din educaţia şi copilăria ei. S-a născut în urmă cu 32 de ani în Chişinău. În 1990, pe când avea doar cinci ani, părinţii au hotărât să se mute definitiv în România cu speranţa la o viaţă mai bună.

Mihaela povesteşte că dintotdeauna a fost apropiată de tatăl ei. Îşi petrecea timpul în atelierul lui de pictură înconjurată de culoare şi frumos.

"La 16 ani tatăl meu mi-a dat cadou un aparat de fotografiat şi uite aşa s-a deschis universul ăsta frumos. Stăteam în atelierul tatălui şi pictam şi eu cu el, dar când am avut unealta ca să reprezint frumuseţea, am ales partea feminină a vieţii mele. Tatăl meu este şi acum lângă mine şi mă susţin amândoi extraordinar de mult".

Pe lângă latura boemă, călătoriile înseamnă şi bani. După un an i s-au terminat economiile aşa că a hotărât să-şi posteze fotografiile pe Facebook şi să-şi spună povestea pe o platformă online de strângere de fonduri.

"Bună, sunt Mihaela Noroc, fotograf din România, ţelul meu este să arăt că frumuseţea este peste tot şi nu e vorba de rasă, bani sau trenduri..."

Mii de oameni necunoscuţi din toată lumea i-au sărit în ajutor. A strâns peste 50 de mii de dolari, iar Atlasul frumuseţii a devenit unul dintre cele mai urmărite proiecte online. Este urmărit de peste un milion de oameni.

Şi tot prin reţelele de socializare păstrează legătura cu majoritatea femeilor pe care le-a fotografiat. Ţine minte numele şi povestea fiecăreia.

"Maria Bârsan, din satul Bârsana, e fantastică, îmi place foarte mult şi mie, eu am fotografiat-o de Crăciun când venise de la colindat. Fusese toată noaptea la colindat".

În toate peregrinările ei a avut parte şi de bune şi de rele. A suportat frigul, canicula, s-a îmbolnăvit şi chiar a jost jefuită.

Cel mai mare regret al Mihaelei este că nu a reuşit să fotografieze toate femeile pe care şi le-ar fi dorit.

"În America de Sud ai uneori zone cu violenţă, violență stradală, jafuri, droguri, mafie şi atunci îşi imaginau că poate nu sunt cine spun că sunt şi că dacă le fac o fotografie poate că cineva o să le răpească, o să le sechestreze, o să ajungă în prostituţie şi pe bună dreptate trebuiau să se protejeze".

"Ania o fată care îmi e foarte dragă, ea e poloneză născută în Polonia fără un picior. S-a născut fără un picior şi mama ei pentru că nu avea o situaţie financiară foarte bună a trebuit să o dea spre adopţie şi doctorul care a ajutat la naştere a găsit o familie în Belgia care a adoptat-o pe Ania. După 20 de ani, ea vrea să-şi găsească mama, vrea să participle la olimpiadele pentru paralimpici şi vrea să fie cunoscută ca să o găsească pe mama ei şi sa-i spună "Te iert pentru ce s-a întâmplat şi nu te învinovăţesc pentru că datorită adopţiei eu sunt acum aici şi am şansa să pot alerga".

Astfel de femei o fac să meargă mai departe şi să se implice şi mai mult. Pe Magda a fotografiat-o în Bucureşti. De câţiva ani e în scaunul cu rotile, insă Mihaela vrea să schimbe asta.

Până acum a lansat cartea la Bruxelles, Berlin, Londra şi Bucureşti. Iar zilele următoare urmează la New York. Românii s-au îmbulzit să cumpere Atlasul Frumuseţii.

Andreea Esca: "Acest album ne arată că frumuseţea femeii vine din interior, vine din fericire, din bucuria pe care o poartă în ochi, vine din cu totul alte lucruri ca o trusă de machiaj sau dintr-un filtru pe care îl alegi pe Instagram".

CUM TE VEZI PESTE 50 DE ANI?

"Sper să am păr alb natural, abia aştept să am păr alb. Când văd femei care au albit mi se par foarte frumoase. Mi se pare că e o asumare a maturităţii tale, unii privesc rudurile ca pe o boală care trebuie ştearsă. Mie mi se par foarte frumoase".

ACUM DUPĂ CE AI UMBLAT PRIN ATÂTEA ȚĂRI CUM ŢI SE PARE ROMÂNIA? 

"Sunt dezamăgită că e atât de greu aici şi că suntem un popor atât de dăruit şi nu avem posibilitatea să ne desfăşurăm, pentru că nu văd nicio diferenţă între noi şi nemţi sau francezi. Noi vorbim limbi străine, nu vorbesc aceeaşi limbă cu politicienii, n-aş putea să le spun nimic pentru că ei nu o să mă înţeleagă pe mine, eu nu îi înţeleg pe ei".

CUM CREZI CĂ VA ARĂTA ROMÂNIA URMĂTORILOR 100 DE ANI? 

"Eu cred că trebuie să fim cât mai deschişi,  că asta e răspunsul: deschiderea. Să ne uităm la România, trăim mult mai bine pentru că avem posibilitatea să călătorim, să cunoaştem întreaga lume cu paşaportul ăsta european şi e nedrept că alţii nu au această posibilitate. Sunt nişte graniţe pe care noi oamenii le-am construit. Păsările nu au graniţe, animalele nu au graniţe, mi se pare că sunt un pic mai inteligenţi decât noi, ştiu mai multe chestii ca noi".

Cu gândul la o lume fără graniţe şi fără tipare, Mihaela îşi continuă drumul. A început să lucreze deja la o a doua carte. Îşi doreşte să vadă cum vor arăta femeile din fotografiile ei şi peste 10-20 de ani şi ştie că va călători cu rucsacul în spate şi cu aparatul de fotografiat pentru tot restul vieţii. Pentru că frumuseţea este peste tot.