Secretar de stat, despre plata însoțitorilor persoanelor cu handicap: „Boss, sunt oameni care muncesc pentru 3.000 de lei”

E hotărârea politicienilor, care își dau pensii speciale și tot felul de sporuri. Pentru acești oameni care suferă, legea e, însă, nedreaptă. Mamele copiilor cu probleme din Ploiești au ieșit în stradă pentru drepturile lor.

Mamele au ieșit în stradă pentru a-și cere drepturile. N-au rezolvat nimic

Ne întoarcem la Ploiești. Mamele copiilor cu dizabilități s-au adunat în fața Primăriei pentru a-și cere drepturile.

Aura Vlad, mama lui Sebi: „Pentru orice trebuie să ieșim, să ne judecăm cu ei. Noi, în loc să cheltuim banii pentru copil, îi cheltuim pe avocați. Asta ne recomandă. 'Dați-ne în judecată'. Foarte simplu”.

În Ploiești, 480 de însoțitori ai persoanelor cu dizabilități sunt angajați ai Primăriei, un drept prevăzut de lege, unde se arată că angajații statului pot primi 15% în plus la salariu, dacă lucrează în condiții periculoase sau vătămătoare. Au cerut și ei. Primăria i-a refuzat, așa că au mers în instanță.

Victoria Hagianu este liderul Sindicatului Asistenților Personali din București și Ploiești, și se luptă în justiție pentru drepturile lor. A avut o fiică, pe care a îngrijit-o mai bine de 30 de ani. A murit.

Alex Dima: Și la 73 de ani duceți această bătălie cu statul român, dumneavoastră nemaifiind în situația lor, din păcate.

Victoria Hagianu: „Pentru că asta a fost viața. Eu mi-am pierdut copilul acum trei ani și am văzut ani de-a rândul cum sunt tratați, cât sunt de marginalizați cei cu handicap”. Până acum, a câștigat nouă procese prin care Primăria Ploieștiului este obligată să plătească sporul de 15% pentru condiții vătămătoare asistenților. În țară are mai multe victorii în instanță.

Alex Dima: Și, pentru o sută de lei pe lună v-ați luptat un an?

Cristina Grecu, mama lui Rareș: „S-a judecat un dosar. Am dovedit că asistentul personal are dreptul. Dați-le la toți. În momentul respectiv, 2020, ni s-a răspuns așa. De ce să dau la 400, când pot să dau doar la patru? Atât am fost noi în dosarul respectiv. Directorul nostru, din ASSC Ploiești”.

ASSC înseamnă Administrația Serviciilor Sociale Comunitare. Am însoțit-o pe mama lui Rareș la primăria orașului, pentru a depune o nouă cerere pentru drepturi. În hol, o altă mamă a fost chemată să semneze o hârtie. Își căra fiul peste tot, pentru că nu are cu cine să-l lase.

Cristian Vasilcoiu este secretar de stat în Ministerul Muncii, numit cu susținerea fostului ministru Olguța Vasilescu și răspunde de persoanele cu dizabilități. Angajații Ministerului primesc sporul de 15% pentru condiții vătămătoare.

Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în Ministerul Muncii: „Aia cu condițiile vătămătoare e o ciudățenie, ascultă. Da, se dau, îți dau exemple concrete. Unde suntem noi, în Ministerul de Interne, au niște antene care radiază. La parlament, la fel. La domiciliul unei persoane nu sunt antene de mare putere, care să țină legătura cu NATO și să radieze”.

Alex Dima: Aceste condiții vătămătoare sunt doar pentru radiații?

Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în Ministerul Muncii: „Da. Da. Mă apuc să plătesc milioane de euro pentru expertiza la domiciliul persoanelor? La Ploiești sunt nouă procese cu peste 80 de persoane care au câștigat fix acest spor de condiții vătămătoare, pentru că instanța tinde, de regulă, să dea dreptate angajatului și nu angajatorului. Asta este practica, dar în realitate ăla n-are antene acasă, frate, care să țină legătura cu NATO, să-l radieze... Nu este sporul, și pentru situația în care te trântește, te rănește... Nu are nicio legătură… E vorba de acele radiații, care pot aduce atingere omului”.

Asistenții ar trebui să primească și spor de vechime. Și acest drept le este încălcat, dar nu cedează. Dan Dinu este directorul ASSC Ploiești. E vizibil deranjat. Mama lui Rareș a adus un document semnat de protestatarii din fața Primăriei.

Banca Mondială a lucrat doi ani la realizarea Strategiei Naționale privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Statul român n-ar fi gândit-o dacă n-ar fi fost cerută de forurile internaționale. În document se atrage atenția că persoanele cu dizabilități se zbat într-o cruntă sărăcie. Cristina Vladu a coordonat lucrările.

Cristina Vladu, specialist în protecție la Banca Mondială: „Avem un extracost al dizabilității. Trebuie să ne gândim că o persoană cu dizabilități întâmpină mai multe cheltuieli, care sunt datorate dizabilității. În același timp, nu există o înțelegere a acestui cost. Statul ar trebui să facă o analiză ca să regleze această diferență, prin beneficii sociale”.

„Boss, înțelegi ce vreau să zic?”

Secretarul de stat Vasilcoiu consideră că trei mii de lei brut, adică puțin peste două mii de lei în mână, e suficient.

Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în Ministerul Muncii: „Nu vreau să sune că sunt om rău. Frate, faptul că ai în familie o persoană cu dizabilități și statul îți dă un salariu care constituie și vechime în muncă și poți să te și pensionezi, și că îți dă doar trei mii, adică... Boss, înțelegi ce vreau să zic? Sunt oameni care muncesc pentru trei mii”.

Alex Dima: Nu. Omul acela muncește pentru că stă cu pruncul lui care are o dizabilitate. Am întâlnit mame care stau cu copiii lor, care necesită atenție 24 din 24.

Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în Ministerul Muncii: „Sunt de acord. Și peste o știre, după ce termini tu 'România, te iubesc!', încep Știrile PRO TV de la ora 19. A treia știre este că statul cheltuiește prea mult cu ajutoarele sociale, și cu nu știu ce”.

Victoria Hagianu: „Se vine cu lozinca. Statul te plătește și tu stai acasă. De ce te revolți? Și de ce vrei mai mult? Stai acasă, nu faci nimic. Aș vrea… Nu e bine să dorești răul cuiva. Aș vrea numai doi funcționari din primărie să stea 24 de ore cu o persoană cu handicap. 24. Nu mai mult. Și vă spun că va pleca și nu se vă uita în urmă. Situația e tristă… Ce pot să vă... Atâta poate oferi statul român”.

O gradație pentru calcularea vechimii arată felul în care angajații statului tratează toată povestea. Asistenții cu o vechime de 15 primesc șapte lei în plus față de cei care n-au vechime, și doar 161 de lei pentru cei cu vechime de peste 20 de ani.

Mamă: „Suntem sub nivelul mării. Suntem sub salariul minim pe economie”.

Dan Dinu, directorul ASSC Ploiești: „Ar fi o diferență de până la cinci sute și un pic. Brut. Practic, se luptă pentru un trei sute de lei net. Mi se pare... Știu ce probleme au. Problema e să ai și fonduri. Am avut discuții, vă dați seama. Și... Și, deocamdată, nu am avut posibilitatea”.

Orice acțiune în instanță înaintată de asistenții persoanelor cu dizabilități e contestată de angajații primăriei.

Andrei Volosevici e primarul Ploieștiului. Știe bine situația, dar în fața camerei se bate cu pumnul în piept.

Andrei Volosevici, primarul Ploieștiului: „Și eu cred că e o prostie să mai meargă în instanță. Rectificare bugetară și dat banuții. ASSC-ul se duce în instanță și depune contestație... Asta e o discuție care se poate rezolva în Consiliul Local și va fi propunerea mea în Consiliul Local. Domnule, nu are rost să mergem să mai cheltuim banii, să mai chinui oamenii și avem jurisprudență prin cele 80 de dosare”.

„Dacă ne ajută bunul Dumnezeu!”

În strategie se vorbește și despre nevoia unor centre Respiro, locuri în care părintele sau asistentul, pentru a putea să mai respire, să cazeze persoana cu dizabilități pe o perioadă determinată. Într-un răspuns oficial, ANPD susține că sunt cinci centre în toată țara.

Mihai Tomescu, președintele ANPD: „Pot să vă scot. Știm… Probabil că, dacă ne gândim, câteva sute de beneficiari. Proababil”.

În realitate, în funcțiune sunt doar două centre. Unul în Galați și unul la marginea Bucureștiului, în sectorul 5, pe o stradă îngustă. Am sunat la poartă, am fost refuzat și trimis la Primăria sectorului, de unde m-am întors cu Directorul DirecțieI pentru Protecție Socială. Centrul, ca și cel din Galați, are doar patru locuri. În București, doar unul este ocupat de un beneficiar. De la deschidere, din decembrie anul trecut și până acum, au trecut doar șapte beneficiari prin centru. Statul a plătit pentru acest loc salarii și utilități o jumătate de milion de lei.

Pe această scară se presupune că ar trebui să urce oameni care nu pot merge. Soluția pentru ei stă ascunsă după un colț, la etaj. Se face o demonstrație. Minute în șir s-au tot căutat soluții. Și, pornit, dispozitivul nu se lasă urnit din loc. Trei mii de euro a costat, cu instructajul personalului. După multiple încercări, sub ochii directorului general, s-a ajuns la concluzia că instructajul trebuie reluat. Centrul e gol, pentru că posibilii beneficiarii habar nu au de existența lui, angajații statului nu-i fac reclamă. Un astfel de centru își doresc și mamele din Ploiești. Putea fi contruit pe fonduri din PNRR, dar nu s-a depus proiect.

Dan Dinu, directorul ASSC Ploiești: „O să luăm în calcul și înființarea unui centru Respiro. Să vedem ce ar însemna întâi. Să punem pe hârtie exact cam cât ar însemna, ce capacitate… Nu am luat-o în calcul, pentru că nu avem nici măcar locația unde să punem așa ceva. O să râdeți, dar chiar nu sunt identificate”.

Andrei Volosevici, primarul Ploieștiului: „Nu sunt omul care să mă dau după cireș, dar nu există proiect. Nu cred că este foarte complicat să facem un asemenea centru”.

Luat de val, în fața camerei de filmat, mai marele orașului promite că o să facă un centru Respiro din banii Primăriei, într-un an de zile.

Andrei Volosevici, primarul Ploieștiului: „Dacă ne ajută bunul Dumnezeu!”.