Prinși în plase de incompetență. România are 25% din resursa de apă a Uniunii Europene, dar acvacultura este la pământ

Galerie foto

Vă închipuiți ce acvacultură are o astfel de țară, cât de importantă trebuie să fie industria peștelui într-un asemenea stat? Despre România este vorba, doar că...la noi lucrurile stau exact invers.

Piscicultura și pescuitul sunt în declin total, deși culmea, consumul de pește e în creștere. La noi, activitatea s-a mutat la negru și în amenajările piscicole și la pescuitul comercial.

Acvacultura e un domeniu cu potențial uriaș în România. Suntem țara cu 25% din resursa de apă a Uniunii Europene și teoretic ar trebui să fim fruntași la tot ce ține de piscicultură și pescuit. Totul rămâne însă la stadiul de teorie și speranță.

George Ionescu, președinte Patronatul Peștelui: ”Noi ne plângem că n-avem venituri la buget, dar nu știm să gestionăm resursa pe care o avem”.

Citește și

Cum au ajuns cormoranii pretext de făcut bani. Schema prin care se fac profituri substanțiale din lipsa producției de pește

Nu avem o lege a pisciculturii, e blocată prin Parlament, deși patronatul peștelui o cere de ani buni. Fără o reglementare clară, peștele crescut în captivitate nu e considerat animal în România, iar amenajarea piscicolă nu e o fermă.

12 iulie 2023. E protest în fața Ministerului Agriculturii. Zeci de piscicultori au ieșit în stradă, supărați că trebuie să dea înapoi banii primiți de la Uniunea Europeană, pentru proiecte deja implementate. Practic, 80% dintre fermierii din acvacultură, care au luat fonduri europene ca să își dezvolte fermele piscicole în ultimii 7 ani, trebuie să dea o parte consistentă înapoi, din cât au accesat.

Se pare că ghidul după care au fost aprobate sumele a fost redactat greșit, și n-ar fi văzut asta nici autoritățile noastre, care l-au întocmit, nici cele europene, care au monitorizat accesările. Abia în acest an, o comisie de anchetă trimisă de la Bruxelles a stabilit că, în loc de 50% din finanțare, cât li s-a dat piscicultorilor, aceștia ar fi trebuit să primească doar 10 procente din proiect.

Sunt investiții de la cateva sute de mii de euro, până la 3 sau 4 milioane, iar în total ar trebui returnate 30 de milioane de euro, și mulți fermieri se plâng că vor da faliment.

George Ionescu, președintele Patronatului Peștelui: ”În realitate, ele afectează business-uri care au o valoare mult mai mare, de peste 100 de milioane de euro, pentru că le afectează cash flow-ul, le afectează relația cu băncile”.

Dorin Crizbășan are o afacere mare cu pește, în județul Brașov. A garantat cu imobile ca să obțină un milion și jumătate de euro, cu care să ridice un restaurant, să refacă diguri, să introducă rețea de canalizare, plus o mică unitate de procesare și să monteze panouri fotovoltaice.

A primit însă înștiințare că trebuie să dea 40% înapoi din banii luați, așa că și-a angajat avocat și vrea să se judece cu statul român.

Dorin Crizbășan, administrator afacere în acvacultură: ”Au fost declarate proiecte de succes, au fost mândria sectorului, dar azi suntem în situația în care nimeni nu mai vrea să își asume”.

Așadar, o mare brambureală, girată de responsabilii din Ministerul Agriculturii, care au dat banii prin intermediul POPAM, adică programul operațional pentru pescuit și afaceri maritime. Afectată este și afacerea tânărului Mihai Ionescu, a cărui familie deține în concesiune mai multe bălți la Fulga, în Prahova, și unde au accesat bani europeni pentru o fabrică adusă la stadiul final, cu tot cu dotările moderne aferente.

Mihai Ionescu, antreprenor acvacultură: ”Nu numai că se pierde aceasta investiție, și vorbim de o capacitate de procesare de 5 tone pe zi, dar se poate pierde și ce aveam până aici. Probabil că voi intra in insolvență”.

Mihai Ionescu a fost subsecretar de stat si consilier al ministrului Agriculturii, în perioada implementării proiectelor și este fiul unui deputat de Prahova, George Ionescu. Recunoaște că singurii câștigați din implementarea investițiilor de la care se cer mai nou înapoi banii europeni sunt consultanții acestor proiecte. Care, de fapt, ar fi firme de casă ale unor rude ale angajaților de la POPAM. Adică oamenii care acordă fondurile, dau și consultanța pe proiect.

Mihai Ionescu, antreprenor: ”Sunt câteva firme care sunt ale soțiilor, oamenilor care scriu măsurile și care dau proiectele mișto. Dar au angajați oameni de specialitate”.

Își pune problema dacă nu cumva cei de la minister, care ar fi controlat aceste firme, ar fi fost de fapt interesați doar să ia banii pe consultanță, care au reprezentat în jur de 3 procente din valoarea proiectului, și să fie mai puțin atenți la cum a fost tradus ghidul.

Mihai Ionescu, antreprenor: ”E conflict de interese. Și se strâng câteva sute de mii de euro”.

Radu Manolache, antreprenor cu afaceri în domeniul piscicol afirmă că vinovați sunt, deopotrivă, și responsabilii din minister și deținătorii de amenajări: ”Să zicem că au fost frate, sora, cumnat etc...dar erau si cei de mai sus...eu as invita într-o emisiune pe toti miniștrii agriculturii să vina sa ne spuna ce au facut pentru domeniul pisciculturii”.

Și de ani de zile, în instituțiile care gestionează domeniul a fost o perpetuă rocadă de cadre - aceiași oameni, pe funcții diferite. Actualul director al POPAM, programul prin care se acordă finanțări europene în acvacultură este Gheorghe Ștefan. Anterior a fost secretar de stat la agricultură, în mandatul ministrului Daea.

Oamenii din domeniu spun că el a centrat, el a dat cu capul, cât timp POPAM, instituție care îi era subordonată în calitate de secretar de stat a organizat concurs, el s-a prezentat și câștigat, deși era secretar de stat. Astăzi aruncă pisica în curtea celor de la ANPA, care țin terenuri la mezat și împiedică dezvoltarea pisciculturii, cu bani europeni.

Multe din suprafețele respective sunt în Deltă, dar și în regiunile din spațiul intracarpatic, acolo unde sunt lacuri natural mari. Marian Avram conduce în prezent Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. E medic veterinar, fost director al ANSVSA Tulcea, dar din CV aflăm că a mai fost și secretar de stat și președintele ANSVSA București. Teoretic, un responsabil care știe problemele cu pescuitul și piscicultura, din zona Deltei, a Dunării, dar și de la Marea Neagră.

Marian Avram, președinte Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură: ”Eu am preluat această activitate anul trecut, în martie, imediat o hotărâre judecătorească a blocat concesiunile”.

Unul dintre protestatarii de la ministerul agriculturii administrează o salbă de lacuri în județul Mureș.

Radu Apăfăian, antreprenor: ”La Ferma piscicolă Glodeni. La noi, situația stă în felul următor, nu putem accesa fonduri europene din cauză că statul nu ne consemnează concesiunile, nu ne fac de fapt actele de concesiune. Avem un contract, dar fără titlu. Exploatare fără. Nu e un contract pentru care plătim, dar nu putem accesa fondul”.

Practic, cei de la ANPA, prin intermediul unor astfel de înțelegeri, îi au la mână pe toți cei cu contracte fără titlu.

Gheorghe Ștefan, directorul POPAM: ”Cert este că pe noi ne afectează, ca autoritate de management, foarte multi, mulți fermieri care au activele in proprietate, ei exploatează ferma, dar nu pot utiliza fondul european de pescuit, că nu au contract de concesiune. Noi nu putem aloca fonduri europene decât celor care vin cu dovada unui contract de exploatare pe cel putin 8 ani. Din 232 milioane de euro, cât e valoarea viitorului program, 110 milioane i-am alocat sectorului de acvacultură”.

Radu Apăfăian, antreprenor în acvacultură: ”Dar nu putem accesa fonduri, nu putem face mare lucru”.

Acvacultura se zbate și în apă și pe uscat, între ministerele Agriculturii și Mediului, iar deținătorii de crescătorii sunt pasați între structuri diferite, cu dublu rol. Adică o agenție, ANPA, de la primul minister și Direcția Apelor Române, de la al doilea minister.

Nu se acordă subvenții, apar sporadic scheme de sprijin, dar, ca la orice treabă românească, apar mereu oportuniști, cu relații la responsabilii de la stat.

Conform situației din teren, de-a lungul timpului, diverși antreprenori au cumpărat, la marea privatizare, activele fostelor amenajări piscicole. Adică diguri, terenuri și alte imobile destinate activităților din acvacultură, dar luciul de apă și suprafețele de sub lacuri sunt proprietatea statului, fiind gestionate de ANPA pentru lacuri naturale sau de cei din admninistrațiile bazinale ale Apelor Române, pentru amenajările artificiale.

Avem și cazuri în care lacurile, inițial au fost natural, dar s-a intervenit asupra lor. Aici ambele instituții își arogă atribuții, așa că e haos. Iar investitorii se feresc să bage bani.