Prinși în plase de incompetență. Cum au fost sifonați banii europeni, sute de milioane de euro, prin ”metoda Cormoranul”

Doar că banii acordați n-au prea ajuns înapoi, să dezvolte activitățile piscicole.

Avem măsuri care se bat cap în cap, afirmă marii jucători din domeniul acvaculturii, așa că se descurcă fiecare cum poate și cum are relații. Între timp, suntem invadați de importuri.

Țara noastră a obținut de la Bruxelles o serie de măsuri de sprijin, în special pentru pagubele produse de păsările protejate, dar și pentru alte restricții de mediu. Una e pe hârtie și alta în realitate. Statul român nu a făcut decât intreprindă o serie de măsuri, prin care să trimită bani, prin diverse scheme de sprijin…doar că banii nu rămân în acvacultură.

Alexandar Kostov este macedonean și are o amenajare piscicolă cu mai multe lacuri la Bila, în județul Giurgiu. Susține că, deși zilnic salba de lacuri e atacată de cormorani și egrete, a primit câte 30.000 de euro pentru daune. Adică infim, în timp ce alți concesionari au luat milioane de lei, deși nu ar fi făcut acvacultură, dar au știut să fenteze din pix, cu acordul tacit al autorităților, care au închis ochii.

Alexandar Kostov, antreprenor în acvacultură: ”Cu cormoranii s-au dat bani pe pierderi previzionate. Populai masiv, lăsai așa, balta, fără paznici fără nimic și la final iți calcula pierderea previzionată. În primul rând pentru că de multe ori beneficiarii nu au luat pe drept acești bani și în al doilea rând, sunt bani care nu se mai întorc în domeniul pisciculturii. În toți acești ani, statul român nu a făcut decât să întreprindă o serie de măsuri, tot felul de subvenții, unele cu finanțare europeană, care de fapt nu au sprijinit sectorul de acvacultură, ci de fapt au fost o sursă de a lua bani.”

Uniunea Europeană ne-ar fi acordat până acum în jur de 500 de milioane de euro, iar noi am reușit se producem pește în valoare de 140 de milioane de euro.

”Noi am fost eliminați, că nu sunt cormorani”

S-a creat un apel competitiv sau modul în care s-a aplicat a fost competitiv pentru niște măsuri compensatorii. De fapt, rolul era să compenseze toți fermierii care au aceste probleme printr-o redistribuție pe hectar, cum a făcut Polonia, cum a făcut Cehia, cum a făcut Ungaria. Astea sunt practici, sunt bune practici cu care putem și noi să le asimilăm. Câteva firme trebuia să ia toata suma, de aproape 100 milioane de euro.

Subvenția pentru pagube s-a acordat după o schemă de calcul în care se ia în considerare cât puiet se pune în amenajare, lucru demonstrat doar cu acte, apoi ce suprafață de apă e în folosință. Ulterior, antreprenorul păgubit poate arăta, tot cu acte, că după 2 sau 3 ani nu au scos mai nimic, adică păsările i-ar fi mâncat tot.

Alexandar Kostov, antreprenor în acvacultură: ”Noi am fost eliminați, că nu sunt cormorani. Analizați rezultatul final: 500 milioane de euro investiți și producție în scadere. Motivele eșecului? Nu se știe cum, incompetență, și nu se vrea, adică corupție”.

Într-o listă de la ANPA, din anul 2019, se observă că 2 firme, care ar fi pretins cele mai mari sume de bani, drept despagubire - de 10 si 8 milioane de lei, adică mult peste ce au cerut alți antreprenori, au în spate același acționariat.

E vorba de afacerile a 3 frați originari din Călărași, care mai sunt cunoscuți pentru activități cu case de amanet și în anii 90 au deținut un mare magazin de muzică, în buricul Capitalei.

Pe unul dintre ei l-am găsit în județul Constanța, la lacul uriaș Oltina, care este în portofoliul companiei familiei fraților.

Nu există cadastru nici pe 10% din suprafețele de apă din țară

Antreprenorul are la fața locului o gâlceavă cu fostul primar al comunei Oltina, care este fermier, și care a închiriat o suprafață de pășune de la comună, după ce n-a mai fost primar. Doar că suprafața e lângă lac, iar zona unde ar trebui să pască vacile e inundată intenționat, susține fostul edil, și asta s-ar întâmpla de ani de zile.

Omul de afaceri susține contrariul, locul ar fi prins în actele de concesiune cu ANPA, adică aproape 2.000 de hectare, cât are lacul Oltina, unde frații ar face acvacultură.

Edilul actual dă dreptate fostului primar, așadar concesionarul ar vrea să obțină o suprafață mai mare de apă, acolo unde nu i s-ar cuveni.

Nu există un cadastru nici măcar pe 10% din suprafețele cu apă din țară. Iar revendicări, retrocedări sau alte situații litigioase pentru terenurile de sub zonele piscicole pot apărea oricând. Se vede și că deținătorii de ferme piscicole nu au specialiști în domeniu, adică oameni cu studii în acvacultură.

Constantin Drăghiceanu e inginer agronom, profilat în creșterea peștelui de apă dulce. În aceste condiții, în acvacultură ar fi intrat mulți opornuniști, care au crezut că peștele crește singur sub apă, iar când au văzut că nu e cum credeau, s-au reprofilat și fac agrement.

Constantin Drăghiceanu, inginer piscicultură: ”Au intrat în posesia unora care nu sunt de meserie, ce să vă spun. Nu știu ce să facă cu bălțile. Le-au luat, au intrat în posesia lor, au avut bani la timpul lor, că le-au luat. Fac pescuit, agrement, fac pești pentru ei, fac nautic, se plimbă cu barcile. La 1000 de hectare trebuie sa ai o mie de tone de pește. Oltina e foarte mare, dar nu o sa vedeți în acte acolo decât 100 de tone de pește”.

Firma care administrează lacul Oltina a raportat la ANPA o producție de 279 de tone de crap, anul trecut, la aproape 2.000 de hectare de apă, iar cealaltă societate, la Bugeac, a raportat o producție de 2 mai mica decât la Oltina. Și vorbim de 2 dintre cele mai mari lacuri din Constanța.

Situație unică în țară la Constanța

În județ ar mai fi de menționat o situație unică în țară – fostul șef de la Apele Române Constanța povestește că o firmă de apartament, din București, cu zero angajați în 2018, s-a judecat cu instituția pe care el o conducea și a reușit să câștige, prin proces, trecerea a 20 de lacuri, la ANPA, de la Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, adică Apele Române.

Adică Siutghiol și Tașaul de la Mamaia și Năvodari, până la Limanu sau Corbu, toate întinderile care erau la Ministerul Mediului au trecut, prin sentință judecătorească, la pescuit și acvacultură, în 2020. Nici până azi nu au fost concesionate, oficial.

Neoficial însă, altfel ar sta lucrurile, susține fostul director de la Ape, iar firma de apartament, parte în litigiu, este tot în portofoliul de societăți al fraților Stan.

Bogdan Bola, fost director ABADL: ”Firma nu desfășura o activitate pe teritoriul Dobrogei, dar în realitate ei erau pe Tasaul, aveau acolo crescători, dar nimeni nu a intrebat de acte. Ce este cu totul si cu totul aberant e faptul ca in ajutorul lui au sarit 2 instituții…”

Fostul director de la Ape suspectează că în spatele acestui demers, făcut în numele acvaculturii, ar fi de fapt interese private, care să pună gheara pe lacurile mari, din zona Mamaia-Năvodari.

România a avut înainte de revoluție un sistem centralizat, în sectorul piscicol, în care erau adunate sub aceeași cupolă toate verigile din lanț, de la stațiile de cercetare și producere puiet, câte una în fiecare regiune geografică, până la amenajările mari.

Inginerul Constantin Drăghiceanu crește crap într-o salbă de bazine în județul Giurgiu, o zonă care era doar o componentă dintr-o uriașă amenajare piscicolă de stat, din vremea comunismului. Înainte de 1898 aici se creștea doar puiet și tineret cu care se populau toate lacurile din sudul țării.

”E ceva în neregulă”

De menționat că activitatea de pescuit sportiv se face în baza unor licențe de acvacultură, dar oficialii de la ANPA închid ochii cînd văd că în loc de producții de pește se face agrement.

Inginerul Nicolae Tulitu afirmă că și în cazul său, la amenajarea deținută în Dolj, mult pește e livrat către bălți de agrement, nu pentru rețele de magazine și consum de masă: ”Eu nu mai am niciun control acolo, pentru că la mine încasările pe pescuit sportiv ajung aproape la suma pe care o obțin din pescuitul comercial. Aici e ceva in neregulă. Ca stat nu mai și control. Eu vin cu producția, mă înregistrez cu ea și la ANPA mă înregistrez cu ea și la patronat. Să demonstrăm că la producători doar tu care ai licență și nu vii cu nimic cu producție, da, am producție aici. E ceva în neregulă.”

Iar pescuitul recreativ ar masca, de fapt, o piață neagră a peștelui. Cei care fac agrement ar putea vinde peștele fără acte, pe sub mână, iar în hârtii să apară doar veniturile din pescuitul la undiță, pentru recreere.

Crapul e printre peștii preferați de români, iar în 2021 aveam în jur de 9.000 de tone de crap, producție anuală, dar anul trecut s-a ajuns la doar…3.000 de tone.

Mulți fermieri au renunțat. Ccel mai mare producător de crap de la noi, o fermă din Bihor, a secat bălțile și a obținut pășuni, unde crește vite Angus, o activitate de la care primește de la APIA două subvenții, pentru teren și pentru animale.