Primarul din Teleorman care promite și nu face, față în față cu localnicii. „V-am mințit eu vreodată cu ceva?”

În România, multe primării există, însă, doar pentru a da de muncă unor angajați, care nici măcar nu sunt în stare să încaseze taxe și impozite de la oamenii locului, și trăiesc din banii statului. Mergem acum în cea mai mică localitate din România.

Comuna Bătrâna din Hunedoara este cea mai mică localitate din România. La recensământul din 2021, figurează cu 88 de cetățeni. În realitate, sunt doar 77, împrăștiați pe patru sate. Este cea mai mică, mai săracă și îmbătrânită comună din România. Bătrâna este poarta de intrare în ținutul Pădurenilor din Munții Hunedoarei, un colț de rai în care se ajunge pe un drum, drum de 20 și ceva de kilometri.

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Șase suntem, în total șase. Primar, viceprimar, secretar, casier și agent agricol. Și femeia de serviciu”.

Radu Helgiu conduce acest loc. E la al șaselea mandat. Primăria funcționează în fosta școală, închisă la începutul anilor 2000, când în sat nu au mai fost copii. Viața are alt ritm aici. Rar cineva calcă pragul primăriei. În birourile angajaților e atât de multă liniște, încât se aud doar bătăile ceasului.

Citește și

Pentru că oricum are prea mulți bugetari inutili, statul înființează și alte firme care-și plătesc angajații să stea degeaba

Secretara Camelia Barb se uită la rotița care se tot învârte pe ecranul calculatorului, semn că iar s-a dus conexiunea la internet.

Alex Dima: Nu merge netul?

Camelia Barb, secretară: „Foarte prost. Mă face să-mi pierd timpul”.

În biroul alăturat, agentul agricol completează de mână un proces verbal. Cu toate că, în comună, sunt doar 77 de suflete, Primăria are casier pentru încasarea taxelor și impozitelor.

Costa Gheorghe, casierul, stă. Din taxe și impozite, Primăria strânge 30.000 lei pe an, cam cât plătește pentru softurile care gestionează impozitele și contabilitatea.

Camelia Barb, secretară: „2.000 lei pe lună ori 12, 24.000 lei”.

Alex Dima: Plătiți softurile pentru contabilitate?

Camelia Barb, secretară: „Da. Pentru contabilitate, pentru registru agricol, pentru impozite și taxe”.

1.000.000 lei din bugetul statului ajunge în fiecare an aici ca Primăria să funcționeze. O bună parte din sumă se duce pe salariile angajaților.

Camelia Barb: „Cheltuieli de personal 509.600 lei”.

Cu mai bine de 50.000 lei sunt plătiți nouă consilieri locali. 15.000 lei se duc pe carburanți, 4.000 lei la poștă.

Camelia Barb, secretară: „Abonamentul la Lex Navigator, la Monitorul Oficial, 4.000 lei pe an. Atât avem. Contribuții la asociații, aici am 30.000, deci la Asociația Comunelor”.

Când se trage linie, se ajunge la 1.000.000 lei. Statul mai dă încă 1.000.000 lei pentru investiții în zonă. Se repară gardul căminului cultural, un drum, se mai taie iarba și ăștia sunt banii.

Alex Dima: Știți ce nu văd la dumneavoastră pe birou? Calculator.

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Calculator? Eu nu lucrez cu calculatorul. Lucrează colegii”.

Aproape de ora 11:00, primarul le dă colegilor o veste care îi lasă mască.

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Vă rog să ne întâlnim aici, în sala de ședințe, să povestim despre planul de bătaie începând din săptămâna asta. Ați putea? V-ați tras sufletul?”.

Angajați: „Da”.

Adunarea se dă într-o fostă sală de clase.

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Așa... După cum obișnuim la început de săptămână, aș vrea să creionăm câteva lucruri. Aș vrea să vă întreb pe fiecare în parte, ce probleme aveți?”.

Camelia Barb, secretară: „Da, o să trebuiască să întocmesc hotărârile, să le trimit astăzi de la ședința de data trecută. Și nimic urgent. Deocamdată”.

Fiecare angajat de asigurări că lucrurile sunt sub control. Viceprimarul e plecat în delegație. La final, primarul punctează.

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Să încercăm să ne apropiem mai mult de cetățean, de nevoile lui, ca el să vadă că e în centrul atenției noastre. Primul deal, prima culme, reprezintă satul Piatra”.

Alex Dima: Locuitori?

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Zero”.

Cu primarul am pornit într-un tur al locului. Mai toți cetățenii sunt trecuți de 60 de ani și mulți se zbat într-o sărăcie lucie, aruncați de viață pe aceste dealuri. Cândva,aici erau aproape 1.000 de oameni și nu exista colț necultivat cu grâu sau porumb. Cine ne-a murit, a plecat, iar locul a rămas pustiu.

Alex Dima: Acest loc este o comoară. Potențialul turistic este uriaș, dar lipsește viziunea, lipsesc proiectele, lipsește inițiativa și comuna moare. Peste tot sunt astfel de case abandonate, cu lacătul pe poartă.

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Trebuie. Începutul... Să spargă cineva gheața”.

Alex Dima: Păi, spargeți dumneavoastră. De ce nu spargeți dumneavoastră?

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „M-aș ocupa de multe ale satului, nu m-aș ocupa și de așa ceva”.

Bătrâna e cea mai mică localitate din România. Pe munții din jur sunt altele un pic mai mari, iar în toată țara sunt 146 de comune sub 1.000 de locuitori, fiecare susținută cu milioane de lei din bugetul statului, care a ajuns la fund. Guvernanții nu știu sau nu vor să rezolve această situație.

Alex Dima: S-a luat în discuție și comasarea localităților mici? În cifre?

Marcel Boloș, ministrul Finanțelor: „Nu”.

Bătrâna ar putea fi comasată cu Dobra, aflată la poalele muntelui. S-ar face economii la buget.

Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor: „Dar, gândiți-vă că avem funcționari publici, care sunt în situația în care nu au de lucru cu normă întreagă la o primărie. Nu ne împiedică nimeni să modificăm legislația, să avem un funcționar public, care o zi pe săptămână lucrează la stare civilă la o primărie, încă două zile pe săptămână la o altă primărie și, în felul acesta, cu un singur funcționar, să rezolvăm aceleași servicii pentru cetățeni, dar deservind practic mai multe primării”.

Ilie Toma este deputat de Hunedoara, cunoaște situația, ar putea să propună modificarea legislației.

Ilie Toma, deputat: „Împiedica la momentul respectiv o negociere politică la nivel de toate partidele”.

Alex Dima: A, deci ne întoarcem iarăși la...”.

Ilie Toma, deputat: „Totul este politic. Haideți să fim sinceri. De acolo pleacă...”.

Dincolo de economii, comasarea înseamnă și dispariția unor primari care aduc voturi, iar partidele aflate la putere preferă să plătească decât să-și piardă susținerea. Primarul recunoaște că ar putea să funcționeze și cu mai puțini angajați. Cum legea îi permite și banii vin de la Guvern, n-are motive să-și micșoreze echipa, așa cum n-are motive să-i fie teamă că ar putea fi înlocuit din funcție.

Alex Dima: Dacă vrea un candidat să vină și să candideze aici independent, poate?

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Poate, dacă are susținerea a 200 de alegători”.

Alex Dima: Păi și cum să facă treaba?

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Nu știu, nu mă întrebați”.

Alex Dima: Deci nu poți să candidez independent, că trebuie să strângi 200, minim 200 de semnături.

Radu Helgiu, primarul comunei Bătrâna: „Exact. Trebuie să aduni acele semnături pe care nu ai de unde și ca, susținut de un partid politic, dacă nu ai în spate 50 de susținători, nu poți”.

Așa că, rămâne pe poziție și gestionează, pe bani mulți, un loc pe cale să dispară.

Comuna Necșești, Teleorman. Primarul Ilie Bănăseanu nu-și vede capul de treabă. E în funcție de șapte ani și până acum se mândrește cu două proiecte la cheie. A reușit să pună gard și gazon artificial pe un teren de sport și să așeze câteva aparate de fitness în parcul satului, în care nu are nici măcar un copac. Neșești a stat ani la rând pe primul loc în topul celor mai sărace localități din România. Și acum, e tot pe acolo. Are 1.017 locuitori. Am ajuns prima dată aici acum cinci ani. Oamenii locului își cărau apa de la kilometri distanță, pentru că pânza freatică e afectată de inundații.

Localnici: „Apă n-avem, vai de noi. Ne promite când votăm că ne pune apă. Ne bagă... Draci! Nu face nimic”.

E locul în care fostul președinte al Consiliului Județean, Liviu Dragnea, promitea că o să fie apă încă din 2010. În 2019, m-am întors. I-am găsit pe locuitori de pe strada Viitorului la poartă. Încă nu aveau apă. Primarul era mândru de realizările de până atunci.

Alex Dima: Ceva palpabil, fizic. Ați reușit să faceți?

Ilie Bănăseanu, primarul comunei Necșești, în 2019: „Ce înseamnă palpabil?”.

Alex Dima: Uite, asta e făcută din finanțare de la Guvern sau din fonduri europene. O clădire, o bucată de stradă, o ceva...

Ilie Bănăseanu, primarul comunei Necșești, în 2019: „Păi, dacă noi suntem încă la momentul documentației, să-ți arătăm ce, că ți-aș arăta...”.

I-am găsit, acum, pe oamenii de pe strada Viitorului, în același loc. Încă n-au văzut apa, și nici pe primar.

Localnic: „Nici nu i-am văzut fața de acum cinci ani”.

Alex Dima: Păi, îl găsiți la Primărie.

Localnic: „Păi, ce să caut? Păi, nu vreau nici să-l văd. Păi, de ce? Uite, că am noroiul până la gât, că mi s-au rupt toți papucii. Nu mai am cu ce să mă încalț”.

Între timp, în sat, s-a tras conductă pentru apă pe bani de la Guvern - 20 și ceva de milioane de lei. Deocamdată, fără apă. Oamenii încă-și cară apa din satele din jur.

Primăria Necșești are zece angajați. Scriu de mână, completează tot felul de hârtii, muncesc din greu, iar primarul își dă toată silința să-i țină pe funcții. Ar mai avea nevoie de secretar și contabil. Nu-i găsește.

Ilie Bănăseanu, primarul comunei Necșești: „Am văzut și la orașe, și în altă parte. Da, e un concurs să se înscrie cinci-șase candidați. Nu. Noi trebuie să găsim prima dată candidatul și după aia să dăm drumul la concurs, că ne pierdem banii. Vorbesc serios. Nu vine nimeni”.

Din taxe și impozite, de la oameni, primăria încasează aproape 500.000 lei. Toți se duc pe salariile angajaților.

Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor: „Și, în felul acesta, gândiți-vă că, de fapt, nu primăria există pentru cetățeni, cetățenii există pentru primărie, pentru că toate impozitele care le plătesc ei, se duc pe salariile celor care lucrează în primărie și nu-le mai rămâne, practic, niciun ban ca să fie folosiți pentru cetățeni decât cei pe care, eventual, îi dă un Consiliu Județean sau îi dă statul”.

1.000.000 lei ajunge în Necșești în fiecare an din bugetul statului pentru ca primăria să funcționeze. Mai bine zis, ca angajații ei să aibă un loc de muncă. În jurul Necșeștiului sunt comune la fel de mici și la fel de sărace. L-am întrebat pe edil dacă ar fi de acord cu o comasare.

Ilie Bănăseanu, primarul comunei Necșești: „Nu vreau să fac lucrul ăsta. Păi, eu mă zbat să fac proiecte și după îl dau pe tavă la o administrație. Nu”.

Peste câmp e comuna Sfințești. Pe angajații primăriei i-am găsit la umbră, în fața instituției.

Alex Dima: Domnul primar?

Angajat: „Nu este”.

Alex Dima: Viceprimar?

Angajat: „Nu este în localitate”.

Alex Dima: Pare că nimic nu funcționează. Intrarea în primărie, covorul ăla mâncat, deasupra atârnă o baghetă din acoperiș.

În sat sunt 947 de cetățeni. Primăria are 16 angajați. Toți banii care se strâng și aici, din taxe și impozite, 500.000 lei, se duc pe salariile angajaților. De la stat, anul trecut, în Sfințești, au venit 500.000 ajutor pentru ca primăria să funcționeze. Marian Ceaușu este primar.

Marian Ceaușu, primarul din Sfințești: „Situația cu comasarea localităților chiar nu sunt de acord”.

În nordul Neșeștiului este Ciolănești. În primărie sunt nouă angajați și 11 consilieri locali. În sud, la Vârtoape, sunt 17 angajați și 15 consilieri. Fără sprijin din bugetul statului, toate aceste primării ar intra în faliment. Dacă Necșești, Ciolănești, Sfințești și Vârtoape s-ar unii, ar rezulta o comună cu 7.000 și ceva de locuitori, 30 și ceva de angajați ar pleca acasă. plus 30 de consilieri locali, iar pentru bugetul statului, toată această poveste ar însemna o economie de cel puțin două milioane de lei în fiecare an.

În Teleorman sunt 35 de comune care au sub 2.000 de locuitori. Anul trecut, autoritățile locale din România au primit pentru cheltuieli de personal 40 de miliarde de lei din bugetul statului. În plus, 2.593 de primării au primit bani pentru a putea să funcționeze în multe locuri degeaba. Acum, mai marii țării caută soluții pentru a acoperi găurile din vistierie. Comasarea localităților mici nu e pe agendă.

Ilie Bănăseanu, primarul comunei Necșești: „V-am minițit eu vreodată cu ceva de când sunt eu primar? Am spus eu ceva și am făcut altceva?”.

Localnici: „Ce ați putut, ați făcut!”.

Ilie Bănăseanu, primarul comunei Necșești: „Sărut-mâna. Să vă dea Dumnezeu sănătate!”.