Năvodari, cea mai mare tabără de copii din țară, este acum o ruină. Cum a reușit un primar să pună mâna pe averea statului

Taberele de stat, lăsate de comuniști, sunt fie ruine, fie scenă unor acte de corupție care au stat la baza unor dosare care încă se judecă.

La Năvodari, cea mai mare tabără de copii din țară a fost ruinată de ambițiile unui primar care a reușit în câțiva ani să treacă pe firmele lui terenuri și clădiri în valoare de zeci de milioane de euro.

În anul 1990, în România existau 207 tabere școlare. O treime mai sunt azi în picioare. Restul au căzut pradă nepăsării, incompetenței și intereselor imobiliare. Mai mult, după pandemie, majoritatea bazelor au pus lacăt, pentru că n-au mai primit finanțări.

Mii de copii erau cazați în fiecare an în taberele existente în toată țara. Aflate în inima pădurii sau la poalele munților, aceste baze erau locuri în care copiii își petreceau mai ales zilele de vară.

Citește și

Nepăsare otrăvitoare, o anchetă de Rareș Năstase duminică, de la ora 18:00, la „România, te iubesc!”

Aproape 100 de tabere sunt azi ruine.

Paula Herlo: "Din această tabără, aflată la câțiva km de București, s-a furat tot ce se putea fura. Acoperiș, lemne, mobilier, tot. Iar zidurile se prăbușesc și ele".

Iar cele rămase în picioare riscă aceeași soartă, pentru că statul le pasează de la un minister la altul.

Taberele școlare din Năvodari au adus la mal rechinii imobiliari, serviți de un primar care, în 2008, când a ajuns la conducerea orașului, a stabilit că totul trebuie să devină al lui.

Nicolae Matei a reușit ca în numai trei ani să pună mâna pe tot terenul și clădirile care cândva adăposteau mii de copii veniți în vacanță.

Tabăra de la Năvodari a luat naștere după cel de-al doilea război mondial, când aici au apărut primele clădiri ce găzduiau copii din familii nevoiașe aduși să vadă marea.

În 1969, Consiliul de Stat a cedat Uniunii Generale a Sindicatelor din România pe perioada nedeterminată 46 de hectare de teren la malul marii, dar și drept de proprietate pe clădiri: cabane, pavilioane, birouri administrative, cantine. Chiar Ceaușescu a supravegheat îndeaproape construcția pavilioanelor.

UGSR a extins tabăra care în 1989 numără 12.000 de locuri de cazare. Într-un singur an, aici se cazau o jumătate de milion de copii în cele cinci tabere Albatros, Pescărușul, Victoria, Cutezătorii și Lebăda.

Până în anul 2000, cererea era mai mare decât oferta, iar administratorul domeniului de la malul marii era SIND România, înființata în 1992 prin reorganizarea Direcției Generale a Caselor de Odihnă și Tratament a sindicatelor. SIND avea în proprietate clădirile și în folosința cele 43 de hectare de teren de la malul marii. Adrian Boaje este directorul SIND și cel care a contestat în instanță toate acțiunile fostului primar.

Adrian Boaje, directorul SIND România: ”A făcut un lucru pe care eu nu l-am mai întâlnit până la acest moment și am o experiență de 25 de ani, atât în administrarea unor astfel de active patrimoniale, dar și în activitatea juridică. Este fără precedent, nu am întâlnit o deposedare de bunuri de maniera asta. O naționalizare de maniera asta, făcută fără absolut niciun fel de scupul, cu consecințe patrimoniale imense.”

SIND România s-a trezit peste noapte că nu mai are nimic - și cu o pagubă de peste 65 de milioane de lei, pentru că nu s-a mai putut folosi de bunurile care îi aparțin.

Primarul reușise să pună mâna pe tot, pas cu pas, prin metode care aveau să devină mai apoi pagini în rechizitorii DNA. Un proces școală care ne arată cum un ales local reușește să pună mâna pe averea statului, după ce își securizează oameni din instituții cheie ale statului, vânzându-le terenuri la prețuri de nimic.

Artizanul acestui dezastru este Nicolae Matei, care a condus cu mâna de fier orașul Năvodari.

Înainte să fie primar, Nicolae Matei a fost om de afaceri și consilier local. Proprietar al mai multor afaceri în construcții și agricultură, Matei deține un domeniu pe care se află și o grădină zoologică cu animale exotice: lei, maimuțe și struți. În campanie s-a făcut remarcat pentru că a dat oamenilor ouă din propria fermă avicolă pe care și-a ștanțat numele.

În numai două mandate a reușit să treacă pe firmele lui sau controlate de el toate taberele de la malul mării din Năvodari. Prima vizată a fost Cutezătorii.

Nicolae Matei: ”Tabăra de copii este mare cât Albania. Năvodariul nu poate să devină oraș turistic fără să includă și tabără de copii. Și în condițiile actuale am făcut demersuri să le preluăm și clădirile.”

Zis și făcut. Deși n-a câștigat niciun proces cu confederațiile sindicale în ceea ce privește bunurile din Năvodari, așa cum afirmă, a preluat forțat taberele prin firmele lui sau controlate de el.

Înainte să ajungă primar, Nicolae Matei era patronul firmei TOP VISION SRL (68, 227%) care era acționar majoritar în Societatea pe Acțiuni Legmas, fosta Întreprindere Mecanică pentru Agricultură. În companie mai dețineau acțiuni la acel moment SIF Transilvania (7,27%), AVAS 13,448%, și patru persoane fizice cu 0,25%, una dintre ele fiind chiar partenera lui de viață.

Matei știa că în 1960 întreprinderea a primit șase hectare de teren de la Ministerul Forțelor Armate. Expertizele aveau să arate că acest teren se află între localitatea Năvodari și Lumina, iar suprafața era traversată de o șină de cale ferată și nu avea nicio legătura cu terenul din tabără pe care pusese ochii fostul primar.

Cu toate acestea, Nicolae Matei i-a cerut unui inginer topograf să facă o schiță cadastrală a taberei Cutezătorii pe care a trimis-o Ministerului Agriculturii și a cerut atestarea dreptului de proprietate în baza documentului emis în 1960.

Cei de la Agricultură au cerut lămuriri Primăriei Năvodari, pentru că din documentație nu rezultă că acela e terenul cuvenit, iar cel avea să le dea era și cel direct interesat: Nicolae Matei. Printr-o adresa, UAT Năvodari certifica faptul că Legănaș e îndreptățita să ceară terenul taberei Cutezătorii și își lua angajamentul să intabuleze imediat terenul.

Cu această hârtie la dosar, Ministerul Agriculturii avea să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate către societatea controlată de Matei, care ieșise din acționariat după ce a fost ales primar.

Cu atestatul dreptului de proprietate, reprezentanții Legmas au demolat toate construcțiile din tabără și au lotizat terenul în 60 de parcele. 49 le-a vândut către TOP VISION unde fusese patron Matei, deținută atunci de sora lui.

Parte dintre ele le-au vândut unor oameni cu influență în instituțiile la care Matei avea interes. Așa au ajuns proprietari de teren la malul marii oameni de la Garda de Mediu, consilieri locali din apropierea lui, angajați de la Oficiul de Cadastru, fostul șef al IPJ Constanța sau un angajat al ANAF.

Unii au plătit sume derizorii. Fiica judecătoarei, de exemplu, a achitat pentru 500 de metri pătrați 8.500 de lei, în condițiile în care valoarea de piața era de aproape 140.000 de lei, de 16 ori mai puțin. Corneliu Nădrag este cel care azi gestionează din partea sindicatelor ceea ce a mai rămas din tabără.

Corneliu Nadrag, director tabăra Năvodari: "Loturile se vând către apropiați ai primarului, fiica judecătoare care își construiesc case vile pe terenul respectiv".

Două parcele au ajuns în 2012 și la un ofițer de poliție, căruia i-ar fi cerut să închidă mai multe dosare de cercetare, dar care l-a reclamat, și pentru care a făcut pușcărie un an și jumătate pentru dare de mită, dar a ieșit după opt luni.

Și judecătoarea a fost trimisă în judecată alături de Matei într-un alt dosar și a primit în prima instanță șapte ani de închisoare pentru că ar fi dat decizii în favoarea unor persoane care au solicitat terenuri în tabăra Năvodari deși nu aveau dreptul.