Supraaglomerați de la vârste fragede. Avertismentul psihologilor pentru părinți
Your browser doesn't support HTML5 video.
Învățătorii observă că mulţi părinţi le încarcă programul copiilor, mult peste puterile lor. În plus, psihologii avertizează că există un efect de bumerang, atunci când adulții ajung să-i streseze pe cei mici cu așteptări prea mari sau activităţi care nu îi atrag.
Este o zi obişnuită de marţi, la clasa întâi. La ora 12.00, şcolarii de la clasele primare, cei mai mulţi treziţi la 6 şi jumătate, scapă de la şcoală. E acelaşi folosit şi de părinţii şi bunicii lor, doar că, spre deosebire de acele generaţii, cea actuală nu „scapă" de obligaţii. Unii merg cu părinţii la teme, alţii sunt preluaţi de afterschool şi încep una dintre activităţile extraşcolare.
Sunt cazuri când juniorul pleacă de acasă în zori şi se întoarce noaptea târziu; e mai ocupat ca părinţii, deşi urmează mai mult dorinţele lor, decât pe ale lui.
Elevă: „Mie îmi place să dansez şi să cânt.”
Alexandru Pleșea, psiholog: „Ce pot să facă cei mari pentru cei mici este să-i asculte. Putem să negociem cu el, să vedem ce îi place şi încotro vrea să meargă.”
Prima regulă - limitaţi numărul de activităţi suplimentare la două. Intelectul nu poate gestiona mai mult până la adolescenţă.
Livia Nițu, învățătoare: „Dacă este foarte încărcat, copilul va fi obosit. Nu va face faţă la şcoală, va fi somnolent sau gălăgios, neatent. Nu au randament nici la şcoală, nici la alte activităţi extraşcolare.”
A doua regulă - nu pretindeţi copilului performanţă, chiar dacă opţionalele costă între 150 şi 600 de lei lunar.
Părinte: „Fotbal! Trei, patru ori pe săptămână.” Reporter: „Ati fost tentat să mai adăugaţi ceva?” Părinte: „Am încercat, dar dacă nu i-a plăcut nu am continuat.”
A treia regulă - nu vă imaginaţi că cel mic poate să ducă mai mult.
„De două ori pe săptămână, câte două ore. Pentru ea nu e suficient, pentru că are foarte multă energie.”
Şi fiţi vigilenţi la semnalele fine. Un studiu american a legat numărul mare de ore „muncite" după şcoală de instalarea depresiei.
Alexandru Pleșea, psiholog: „Sunt istoviţi, după ceva timp ei nu se mai joacă. Adoarme mai repede, se trezeşte mai greu, nu mai e receptiv la joacă şi la ce facem noi pentru el. Atunci e clar că acel copil trebuie odihnit mai mult sau să i se taie din activităţi.”
În fine, regula de aur: copiii au nevoie de o jumătate de oră pe zi în care să se „plictisească". E un moment în care învaţă să se cunoască şi își încarcă bateriile.