„Tradiția creșterii cailor lipițani" și „Arta cămășii cu altiță" au fost incluse în patrimoniul UNESCO, de 1 decembrie
Your browser doesn't support HTML5 video.
Evaluarea celor două dosare a durat doi ani, iar reprezentanții a 24 de state au recunoscut în unanimitate originalitatea, valoarea culturală și necesitatea protecției internaționale a iei românești și a rasei pure de lipițan. În același patrimoniu a fost introdusă și bagheta, parte a identității franceze.
În Transilvania, tradiția creșterii lipițanilor a început în secolul al IX-lea. După efortul depus de România, alături de Slovenia, Austria, Bosnia - Herțegovina, Croația, Italia, Slovacia și Ungaria, felul în care sunt crescuți acești cai a fost recunoscut internațional.
Calul lipițan joacă un rol deosebit în viața culturală și socială de zi cu zi a comunităților din zonele rurale. Sunt incluși în evenimente, sărbători și festivități (...) De asemenea, caii joacă un rol cheie în călăria terapeutică și turismul durabil”, notează UNESCO. La noi, cei mai mulți lipițani trăiesc la poalele munților Făgăraş, în județul Braşov. Au fost aduși din Ungaria, acum aproape două secole. Gheorghe Nicolae Coaciu, îngrijitor: ,,Dimineața la ora 6:00 avem program, țesălarea cailor până la ora 7:00. După aia, le dăm ovăz la ora 7:00. După aia, curățenia în boxe, la ora 9:00 se bagă fânul". UNESCO apreciază tocmai felul în care sunt îngrijiți caii. Cosmin Drăgan, șef herghelie: ,,Se referă la tradiția de creștere, care nu există într-un manual, ci se transmite din generație în generație". A ajuns în zilele noastre să fie una dintre cele mai valoroase rase de cabaline și e considerată pe locul nouă la nivel mondial, ca și creștere". Herghelia din Sâmbăta de Jos este considerată una dintre cele mai importante la nivel mondial. Aici sunt crescute șapte dintre cele opt linii ale rasei. Caii lipițani sunt folosiți pentru sportul de atelaje, dar și pentru dresaj călare.
Unul dintre acești cai este Pluto, care smulge ropote de aplauze de câte ori intră în arenă. A fost estimat la 100.000 de euro, dar nu va fi niciodată înstrăinat.
Arta bluzei tradiționale cu broderie pe umăr - numită altiță - a fost şi ea inclusă pe lista reprezentativă a patrimoniului imaterial UNESCO. Gabriela Costache, colecționară: „Provine de la cuvântul altus, este o broderie foarte lată și foarte bogat ornamentată pe umăr. Se cos în diferite culori, în funcție de vârsta purtătoarei". Membri comitetului de evaluare UNESCO au apreciat că bluzele tradiționale cu altiță sunt realizate în întregime manual. Meșteșugul este exclusiv feminin iar interesul pentru crearea acestor bluze este în creștere constantă, practica fiind privită ca un mijloc de relaxare și de afirmare a identității naționale. Cămaşa cu altiță şi tradiția creșterii cailor lipițani completează lista elementelor românești aflate deja în patrimoniul imaterial UNESCO. De asemenea, Călușul, Doina, Ceramica de Horezu, Colindele bărbăteşti, Jocul fecioresc, Scoarța țesută și Mărţişorul au primit și ele recunoaștere universală.