Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul - Ce pățești dacă astăzi mănânci fructe și legume rotunde

Aceasta comemorează momentul în care Sfântul Ioan, considerat „Înaintemergătorul Domnului”, a fost executat la cererea regelui Irod Antipa, sub influența fiicei Irodiadei, Salomeea.

Încărcată de simbolism și tradiții, această sărbătoare este un moment de reflecție și rugăciune pentru credincioși, având o semnificație eshatologică, similară altor sărbători majore din calendarul ortodox, precum Schimbarea la Față a Domnului și Adormirea Maicii Domnului.

Sfântul Ioan Botezătorul este una dintre cele mai venerate figuri din creștinism. Născut în cetatea Orini, din părinți drepți, Zaharia și Elisabeta, Ioan a avut o misiune divină: să pregătească poporul pentru venirea lui Isus Hristos, chemându-i la pocăință și botezându-i în râul Iordan. Conform Evangheliei după Matei, mesajul său era simplu, dar puternic: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”.

Povestea Sfântului Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul a fost întemnițat de Irod Antipa după ce a condamnat public relația acestuia cu Irodiada, cumnata sa.

Cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naștere, Irod a cerut ca fiica Irodiadei, Salomeea să-i danseze.

Irod a fost încântat de dansul Salomeei, fiica Irodiadei, și, cuprins de o dorință necontrolată de a o răsplăti, i-a promis acesteia orice ar fi dorit.

La îndemnul mamei sale, Salomeea a cerut capul lui Ioan Botezătorul. Cuprins de teamă și fără a-și putea încălca promisiunea, Irod a ordonat decapitarea sfântului. Capul Sfântului Ioan a fost adus pe o tavă de argint, iar trupul său a fost dus de discipolii săi în Samaria, unde a fost înmormântat.

De-a lungul timpului, moaștele Sfântului Ioan au fost mutate și profanate în mai multe rânduri. O parte dintre ele au fost arse în timpul împăratului Iulian Apostatul, în anul 362, iar restul au fost transferate la Ierusalim și ulterior la Alexandria.

În prezent, fragmente din capul Sfântului Ioan Botezătorul se află la Moscheea Omeiazilor din Damasc și la Catedrala din Amiens, Franța.

Tradiții și obiceiuri legate de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

De-a lungul secolelor, atât locuitorii din mediul rural, cât și cei din orașe au păstrat diverse tradiții și obiceiuri legate de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. 

În trecut, în multe zone rurale, credincioșii obișnuiau să înceapă un post strict pe 29 august, care dura până pe 14 septembrie, Ziua Crucii.

Acest post era văzut ca un mod de a se distanța de excesele care au dus la moartea Sfântului Ioan și de a se apropia mai mult de cumpătarea și curăția vieții sale.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română recomandă credincioșilor să postească în această zi, pentru a se deosebi de comportamentul decadent al lui Irod și pentru a aduce un omagiu vieții austere trăite de Sfântul Ioan Botezătorul. Postul nu este doar un act de abținere de la mâncare, ci și un simbol al curățirii sufletești și al dedicării către o viață spirituală.

Există și alte obiceiuri care sunt respectate în această zi. De exemplu, se spune că nu este bine să se folosească cuțitul, toate alimentele trebuind să fie rupte cu mâna, ca un simbol al evitării violenței. De asemenea, tradiția populară avertizează împotriva consumului de varză și de alimente cu formă rotundă, care amintesc de capul Sfântului Ioan.

Se spune că pedeapsa pentru cei care încalcă interdicțiile de astăzi este „îmbolnăvire de friguri și alte boli”.

Sărbători dedicate Sfântului Ioan Botezătorul

Pe lângă Tăierea Capului, Biserica Ortodoxă Română îi mai dedică Sfântului Ioan Botezătorul alte trei sărbători importante: Zămislirea Sfântului Ioan (23 septembrie), Nașterea Sfântului Ioan (24 iunie) și Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie). Aceste sărbători completează ciclul de comemorări dedicat uneia dintre cele mai importante figuri din istoria creștinismului, reflectând importanța sa în viața spirituală a credincioșilor ortodocși.

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul rămâne una dintre cele mai solemne sărbători ale calendarului ortodox, fiind un moment de aducere aminte a sacrificiului și curajului acestuia, dar și un prilej pentru credincioși de a reflecta asupra propriei lor vieți spirituale. Tradițiile și obiceiurile legate de această zi subliniază importanța postului și a cumpătării, valori care sunt la fel de relevante astăzi ca și în trecut.