Sfântul Gheorghe, tradiții și legendă. Cine a fost sfântul pe care îl sărbătorim pe 23 aprilie în calendarul ortodox

Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuți și venerați sfinți creștini din întreaga lume. Viața lui este plină de legende și tradiții care au inspirat oameni de secole întregi.

Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, în jurul anului 270 d.Hr., într-o familie creștină.

La vârsta de 20 de ani, Gheorghe a intrat în armată și a devenit un soldat valoros, fiind ridicat la gradul de căpitan al gărzii imperiale romane. Cu toate acestea, el și-a păstrat credința creștină, refuzând să renunțe la ea, chiar și în urma Consiliului de la Nicomedia din anul 303 atunci când împăratul Dioclețian a emis un edict împotriva creștinilor.

Gheorghe a fost mai întâi ispitit cu diferite funcții și bogății pentru a se lepăda de credința sa, iar apoi, pentru că a refuzat, a fost arestat și torturat.

Citește și

Un italian decedat la 15 ani ar putea deveni primul sfânt al noului mileniu care a folosit internetul

Potrivit credinței creștine, el a refuzat să se abată de la credința sa și a rămas puternic în fața persecuției, îndurând cu vrednicie și rugăciune toate torturile și persecțiile la care a fost supus. Conform legendei, el a fost martirizat prin decapitare în timpul persecuțiilor creștinilor din anul 303: Gheorghe avea 33 de ani când a fost ucis pe 23 aprilie.

Sfântul Gheorghe a devenit rapid unul dintre cei mai venerați sfinți creștini din lume, fiind adesea asociat cu simbolul luptei împotriva răului și al protecției împotriva dușmanilor. În multe țări, inclusiv în România, el este sărbătorit ca patron al soldaților și al cavalerilor, fiind adesea reprezentat în picturi călare pe un cal alb, luptând cu o suliță împotriva unui dragon.

Povestea vieții și martiriului Sfântului Gheorghe a inspirat numeroase opere de artă, inclusiv picturi celebre ale lui Raphael și Rubens, precum și opere literare.

În credinţa populară, Sf. Gheorghe este asociat adesea cu uciderea balaurului, legenda datează din secolul XII-lea şi una din variantele sale este "Legendă Aurea" în care se povesteşte cum un balaur imens a apărut lângă oraşul Selena din Libia.

Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului şi atunci un viteaz creştin s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane timpurii fata împăratului este înfăţişată în gură balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţa se luptă cu acesta.

După ce a străpuns balaurul cu suliţa, tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei şi jumătate din împărăţie, dar viteazul a refuzat, avea multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea bisericii şi pentru ajutorarea săracilor şi a celor nedreptăţiţi. Le-a spus că numele lui este Gheorghe şi a plecat.

Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. 

În dimineaţă zilei de 23 aprilie, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire, ramuri verzi pentru a fi protejate de forţele malefice. Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor sau puse şi în hrana animalelor.

Una dintre practicile răspândite în ziua de Sfântul Gheorghe este împodobirea casei cu plante, obicei care marchează renaşterea naturii. Plantele folosite variază în funcţie de regiune: în Muntenia se pun crengi de stejar sau de păr, în Transilvania se pun rug verde şi leuştean.

În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofă cu apă neîncepută şi la răsăritul soarelui fiecare privea în cofă cu apă. Dacă în vas se află un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu faţă iubita, iar dacă în apă se află o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.

Femeile căsătorite mergeau în pădure şi culegeau plante pe care le puneau în hrană animalelor, în credinţă că vacile vor da mult lapte şi de bună calitate.

Potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul MAI, peste un milion de români își sărbătoresc pe 23 aprilie onomastica. Dintre aceștia, peste 710.000 sunt bărbaţi şi aproape 380.000 sunt femei.

Astfel, cei mai mulţi bărbaţi poartă numele Gheorghe - 450.567, apoi George - 157.417.

De asemenea, la bărbaţi mai sunt întâlnite numele Georgian - 28.524, Gheorghiţă - 22.008, Georgel - 12.679, Gigi - 8.916, Gigel - 6.089, Georgică - 5.392, Gică - 5.107, Ghiţă - 4.386, Ghiorghe - 3.893, Giorgian - 1.798, Ghiorghiţă - 1.708 sau Ghiorghi - 1.222.

La prenume feminine, cele mai multe sunt Georgiana - 152.987, apoi Georgeta - 122.014.

Româncele mai au şi prenumele Gheorghiţa - 27.029, Gina - 21.402, Gherghina - 17.039, Geta - 14.735, Giorgiana - 10.285, Gica - 6.181, Ghiorghiţa - 1.754 sau Georgica - 1.545.

Celor care își sărbătoresc onomastica li se trimit mesaje de Sfântul Gheorghe și  cu urări de bine și felicitări.