Sfântul Eftimie cel Mare. Ce trebuie să facă bărbații pe 20 ianuarie

Sfântul Eftimie cel Mare este cunoscut în religia creștin-ortodoxă pentru că a înființat și a condus mai multe comunități monastice din Palestina.

În scrierile bisericești, acesta este descris ca o persoană bună, cu tenul deschis și o barbă lungă până la brâu.

Eftimie s-a născut în anul 377 în Melitina (Armenia de astăzi), într-o familie modestă de credincioși.

Informațiile despre viața sfântului se regăsesc în „Testamentului Marelui Eftimie” scris de Chiril din Schitopolis și publicat în lucrarea sa „Viața monahilor din Palestina”.

În lucrare se menționează că sfântul a fost botezat la vârsta de trei ani, cu numele de Eftimie.

Citește și

Sfântul Antonie cel Mare - tradiții și obiceiuri pe 17 ianuarie

După ce tatăl lui Eftimie a murit, mama sa l-a lăsat în grija Episcopiei din Melitina.

Datorită chemării sale către credință, când a ajuns la maturitate, a fost numit preot și însărcinat cu supravegherea sihaștrilor și mănăstirilor din zonă.

La vârsta de 29 de ani a mers la Ierusalim, unde a locuit împreună cu Sfântul Teoctist în peștera situată în apropierea peninsulei Sinai.

Potrivit tradiției, cât timp Eftimie a locuit în peșteră a săvârșit mai multe minuni. A reușit să hrănească mai mulți oameni cu câteva pâini, a adus ploaia după o perioadă de secetă și a transformat pământul neroditor în teren fertil.

Eftimie a murit în anul 473, la vârsta de 96 de ani.

În tradiția populară românească se spune că Eftimie protejează culturile de vreme rea. Iar cei care vor să se bucure de o recoltă bună trebuie să se roage la sfântul Eftimie.

De asemenea, Eftimie este și protectorul bărbaților. Îi ferește de probleme și are grijă de sănătatea lor. Pentru a se asigura că vor fi sănătoși tot anul, pe 20 ianuarie, bărbații trebuie să rostească rugăciunea sfântului.

Troparul Sfântului Eftimie cel Mare

Veseleşte-te pustiu care nu rodeai, bucură-te ceea ce nu aveai durere; că bărbatul doririlor Duhului ţi-a înmulţit ţie fii, sădindu-i cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi hrănindu-i cu înfrânarea, spre împlinirea faptelor bune. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumne­zeule, mântuieşte sufletele noastre. 

Restul rugăciunii se poate citi pe site-ul doxologia.ro.